„Unde buclucaşe“

Mai zilele trecute, o funcţionară de la primărie mi se plângea că i s-a luat sporul "de antenă". Alte persoane m-au întrebat dacă vorbirea la telefonul mobil dăunează sănătăţii. Încercând să răspund la întrebarea dacă undele emise de telefoanele mobile sau de releele de antenă sunt sau nu nocive, am căutat să mă documentez, urmărind experienţa unor ţări mai avansate.

Iată ce am găsit: - în toamna anului 2009, Agenţia franceză pentru securitatea sanitară a mediului şi a muncii recomanda, pe baza unui raport de expertiză, reducerea expunerii la radiofrecvenţe, deoarece ar putea fi dăunătoare. Această concluzie se baza pe 11 studii care urmăreau efectele biologice legate de radiofrecvenţă. Aceste 11 studii au fost validate după trecerea în revistă a 102 studii urmărind aceeaşi tematică; - paradoxal, două luni mai târziu, la 17 decembrie, Academia de Medicină din Franţa, bazându-se pe aceleaşi studii, a dat un verdict contrar, susţinând că "nu se justifică ştiinţific reducerea expunerii la undele emise de releele de antenă". De fapt, ce au urmărit studiile menţionate, de pe urma cărora cele două foruri au ajuns la concluzii contrare? Primul studiu a urmărit, la şobolani, efectele expunerii la unde asemănătoare tipului GSM, două ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cinci săptămâni, cu semnale slabe sau puternice. Rezultatele au arătat că nu există nici un fel de modificare asupra structurii creierului sau numărului de neuroni. Mai mult, animalele au dat rezultate mai bune la testele de învăţare şi memorie! Al doilea studiu, efectuat tot la şobolani, a urmărit efectul asupra celulelor care hrănesc neuronii - celulele gliale. În acest caz s-a observat o creştere a unei substanţe produse de celulele gliale, numită acid proteic fibrilar glial, în diverse regiuni ale creierului, la animalele supuse unui semnal foarte puternic. Cercetând efectele asupra procesului de moarte celulară (apoptoză), proces care se declanşează de regulă în urma stresului sau îmbătrânirii, trei studii au pus în evidenţă o intensificare a acestui fenomen sub influenţa undelor GSM. Totuşi, există diferenţe mari între studii, ceea ce necesită repetarea acestora. Cercetând efectele asupra mecanismelor celulare, patru studii au demonstrat modificări ale culturilor de celule izolate şi expuse la diverse radiofrecvenţe. Din aceste studii s-a putut observa că sub influenţa undelor creşte capacitatea celulei de a capta molecule din mediul înconjurător, dar şi vulnerabilitatea neuronilor supuşi unui stres metabolic. Un ultim grup de studii a urmărit efectele undelor asupra circulaţiei sangvine a creierului. S-a observat astfel că debitul sangvin cerebral creşte după aproximativ 10 minute în regiunile expuse la undele emise de telefoanele mobile. Aceste experienţe au fost făcute pe voluntari umani. Datele sunt dificil de interpretat, deoarece fluxul sangvin se modifică diferit în diverse zone ale creierului. Nici studiile care au urmărit legătura între utilizarea în exces a telefonului mobil şi posibilitatea apariţiei unor tumori cerebrale nu au căpătat până acum un sprijin statistic. Se presupune doar posibilitatea unor creşteri a numărului de tumori formate din celule gliale (glioame) la utilizatorii care au folosit intens telefonul mobil mai mult de zece ani. Este suspectată, de asemenea, de posibilitatea apariţiei unei tumori supraexpunerea la microunde şi la undele radar. După cum se vede, nu există în momentul de faţă un răspuns cert la întrebările privind periculozitatea undelor menţionate. De aceea, în Franţa, pentru a se obţine un răspuns clar, cele două instituţii sus-menţionate au ajuns la concluzia că sunt necesare studii suplimentare pe scară largă, pentru a se putea lua măsurile ce se impun, pentru eventuala protecţie a utilizatorilor. Toate acestea înseamnă costuri suplimentare, iar, referitor la studiile irelevante făcute până în prezent, doamna Marielle Mayo - analist ştiinţific - a conchis: "mult zgomot pentru nimic".