Universul contemplat într-o rază de soare

† Daniil,

Episcop-locţiitor al Daciei Felix Cosmofania sau arătarea lumii, descoperirea creaţiei sau revelarea acesteia în lumina şi frumuseţea ei originară, este dependentă de gradul, treapta şi puterea de percepţie a ochilor spirituali ai omului, care sunt vindecaţi prin Hristos, precum ai lui Bartimeu sau ai orbului din naştere şi care se deschid prin cuminecarea la Cina din Emaus şi prin căderea solzilor de pe ochi, cum s-a întâmplat cu Sfântul Apostol Pavel îndată după botez. Cosmofania presupune viziune creştină, vedenie spirituală şi descoperire biblică. Într-un fel ni se arată lumea din Eden, într-alt fel de la fereastra corabiei lui Noe, altfel din uşa cortului lui Avraam, altfel de pe scara cerului lui Iacob şi altfel în lumina şi în perspectiva rugului aprins din Sinai. Într-un fel contemplă lumea Moise primind tablele legii pe culmea Sinaiului, într-alt fel Sfântul Ilie din gura peşterii de la Horeb, altfel patriarhul Iov de pe grămada de gunoi de la marginea cetăţii, altfel proorocul Iona din pântecele chitului şi din coliba de la răsărit de Ninive şi altfel Sfântul Prooroc Daniel în noaptea petrecută în groapa cu lei şi cei trei tineri din mijlocul cuptorului de foc. Într-un fel vezi lumea din turnul cel de veghe al proorocului Avacum, altfel o vezi din pustiul Iordanului, aşteptând pe Mesia să primească Botezul, şi altfel de pe Muntele Taborului. Viziunea lumii lui Petru de pe Marea Galileii şi mai ales de după cântarea cocoşului este diferită de vedenia lumii spălată şi scăldată în lacrimile pocăinţei şi ale bucuriei de după cuvintele Domnului: "Paşte oile Mele!" (Ioan 21, 17). Într-un fel i s-a arătat lumea lui Toma mai înainte de Arătarea Domnului şi altfel după încredinţarea despre Învierea Lui. Într-un fel contempli lumea de pe Ararat, altfel de pe Muntele Măslinilor şi altfel din Hacheldama sau "Ţarina Sângelui" (Faptele Apostolilor 1, 19). Într-un fel a privit lumea Saul din Tars şi altfel a înţeles lumea Sfântul Apostol Pavel. Creştinului smerit, rugător şi iubitor şi teologului cu ochii deschişi (Numeri 24, 4), lumea îi apare ca o grădină a Edenului, sau fiind plină de ruguri aprinse, de nesfârşite oaze de la Elim şi colibe de pe Tabor, îmbrăcată în haină de nuntă şi plină de candele aprinse şi "udată de apă, ca raiul Domnului" (Facere 13, 10). Prin cosmofanie contemplăm încă rănile deschise ale lumii, până la transfigurarea acesteia în lumina Parusiei Domnului. Lumea poartă şi urmele răului, şi amprentele păcatului, dar şi urmele paşilor Domnului. Lumea ni se prezintă stratificată, în felii, secţiuni sau etaje şi niveluri diferite şi dependente de punctul de vedere al subiectului privitor sau contemplativ. Toate aceste straturi ale lumii însă sunt străbătute şi străluminate de prezenţa, darul şi harul lui Dumnezeu "care face să răsară soarele (luminii Sale) peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaia (iubirii Sale) peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Matei 5, 45). Lumea ni se arată deopotrivă ca loc al pătimirii noastre şi spaţiu al mântuirii noastre. Însumată şi cuprinsă în Biserică, lumea se pregăteşte aşteptând transfigurarea prin limbile de foc ale Duhului Sfânt. Centrul şi axa lumii este Crucea lui Hristos, iar slava ei este lumina Învierii Lui. În esenţă, lumea o primim şi o privim ca pe un dar al lui Dumnezeu, contemplând crucea de pe acest dar (părintele Dumitru Stăniloae), care face ca lumea să fie un cer senin şi "o dimineaţă fără nori" (II Regi 23, 4). Gândurile şi reflecţiile de mai sus ar vrea să concorde şi să coincidă cu "Universul contemplat într-o rază de soare" din viziunea mistică a Sfântului Benedict de Nursia (†547) relatată în Viaţa lui scrisă de către Sfântul Grigorie Dialogul, papă al Romei (†604). Aceasta ar putea fi extinsă prin lumina revelaţiei şi contemplaţiei naturale şi astfel: Universul contemplat într-un strop de rouă, universul contemplat într-un picur de ploaie, universul contemplat în potirul unei flori, universul contemplat într-o adiere de vânt, universul contemplat într-un fulg de nea, universul contemplat în cântecul unei păsări, universul contemplat în zborul unui fluture, universul contemplat într-un răsărit de soare şi într-un asfinţit de soare, universul contemplat într-o noapte cu lună şi cer înstelat, universul contemplat în lumina unui fulger şi universul contemplat în lacrima unui rugător. Cosmofania înseamnă arătarea lumii răstignite prin Adam şi înviată prin Hristos!