Vârsta şi medicamentele

Efectele unui medicament depind foarte mult şi de vârsta la care sunt administrate. În cazul extremelor de vârstă (copiii foarte mici şi persoanele cu vârste înaintate), există anumite particularităţi care trebuie foarte bine cunoscute, deoarece intensitatea şi durata tratamentului, adesea, chiar tipul efectului medicamentului, diferă de cel întâlnit la adult.

La sugari şi copiii mici se înregistrează o modificare permanentă a răspunsului la medicamente, legată în primul rând de schimbările masei corporale şi de particularităţile metabolice, acestea fiind, la rândul lor, dependente de maturarea progresivă a diferitelor ţesuturi, aparate şi funcţii ale organismului. Diferenţa de răspuns la medicamente, în ceea ce priveşte tipul de efect, cât şi intensitatea şi durata acestuia, este determinat, la copii, de următorii factori: - incompleta maturare a pielii şi mucoaselor la nou-născuţi, ceea ce explică absorbţia crescută prin mucoase şi piele a unor substanţe medicamentoase, cum ar fi, de exemplu, acidul boric, hexaclorofen, preparatele cortizonice; - la nou-născuţi şi sugari sucurile digestive sunt reduse cantitativ şi lipsite de majoritatea fermenţilor, ceea ce are drept consecinţă resorbţia intestinală slabă a unor medicamente (vitamine A, K etc); - proporţia mult mai mare de apă în organism la copiii de până la 10-12 ani, comparativ cu adultul, explică diferenţele de distribuţie a medicamentelor în organism; - cantitatea mică de proteine sangvine disponibile pentru legarea şi transportul plasmatic al medicamentelor, capacitatea scăzută de metabolizare hepatică din cauza imaturităţii relative a acestui organ, ca şi eliminarea renală deficitară la copii sunt factori care explică creşterea toxicităţii medicamentelor la copii. Organismul nou-născutului şi sugarului poate fi influenţat, uneori puternic şi nefavorabil, de medicamentele folosite de mame, care ajung la sugar prin laptele supt. Astfel, trec cu uşurinţă în laptele matern unele chimioterapice antibacteriene (peniciline, eritromicină, tetracicline etc), medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central (Fenobarbital, Diazepam, Meprobamat, Clorpromazină), unele analgezice antipiretice (Aspirină, Paracetamol), glucocorticoizi, purgative (cruşin, revent). De aceea, utilizarea medicamentelor, atât la mamele care alăptează, cât şi la sugar, trebuie restrânsă la maximum, iar atunci când, totuşi, trebuie folosite medicamente, acestea vor fi recomandate de specialist, care va urmări atent şi efectele folosirii lor. Diferenţele de răspuns la unele medicamente sunt foarte marcate la nou-născut şi sugar, comparativ cu adultul, dar se estompează treptat, pe măsura creşterii copilului. La copii pot să apară şi răspunsuri paradoxale la medicamente sau alte substanţe, comparativ cu adulţii. Sistemul nervos central al copiilor este foarte sensibil la diferite medicamente. Stimulantele şi deprimantele sistemului nervos central determină efecte puternice, uneori paradoxale, de aceea substanţe cum ar fi cafeina şi alcoolul trebuie evitat a fi administrate la copii. O problemă practică, de care trebuie să ţină seama orice familie cu copii, este păstrarea medicamentelor în locuri şi ambalaje ferite de accesul copiilor (pentru a preîntâmpina autoadministrarea accidentală a acestora, cu consecinţe toxice deseori extrem de grave). Date fiind problemele deosebite pe care le presupune folosirea medicamentelor la copii, acestea vor fi administrate numai la recomandarea medicului şi în doza prescrisă de acesta. În concluzie, grija noastră trebuie să fie una unitară şi să ne protejăm copiii pe cât posibil de efectele nocive ale medicamentelor, consultând medicul de familie sau medicul specialist în cazul apariţiei unei boli, aceştia fiind singurii cunoscători ai condiţiilor speciale de administrare a medicamentului la copil.