Vârstele creierului

În urmă cu o jumătate de veac, studenţilor la medicină li se spunea că celulele creierului încep să se distrugă din tinereţe şi nu se mai înmulţesc. Iată, însă, că cercetările moderne au infirmat datele mai sus prezentate. Se afirmă acum că, de-a lungul întregii vieţi, creierul evoluează având o extraordinară capacitate de adaptare.

Prezentăm mai jos etapele importante, sintetizând ceea ce este caracteristic: - încă din perioada intrauterină, creierul, deşi se dezvoltă în conformitate cu programul genetic, suferă, totuşi, influenţele înconjurătoare, fiind sensibil la substanţe toxice, precum alcoolul etilic, şi la stresul exercitat asupra mamei. Stresul determină o dublare a concentraţiei cortizolului (numit şi „hormon de stres“) în sânge. Această creştere măreşte riscul naşterilor premature, cu toate problemele motorii, cognitive sau comportamentale pe care le pot prezenta (diverse grade de handicap); - de la naştere până la vârsta de 10 ani, cei 100 de miliarde de neuroni desfăşoară o activitate de comunicare, realizând legături între ei sub forma unor tentacule, numite axoni sau dendrite. Aceste prelungiri constituie, de fapt, „calitatea“ unui creier, în funcţie de numărul lor. Ele se realizează în contact cu mediul înconjurător, fiind cu atât mai numeroase cu cât micuţului i se acordă mai multă atenţie din partea părinţilor. Un prestigios neurolog suedez, Hugo Lagercrantz, arată că este extrem de important să stimulezi un copil, chiar de la cea mai fragedă vârstă, vorbindu-i, jucându-te cu el, înconjurându-l constant, chiar şi prin gesturi de atenţie binevoitoare. Doctorul consideră creierul copilului mic ca un computer la care nu este conectată imprimanta. Astfel, el nu poate reda ceea ce se înmagazinează în mintea sa, dar mai târziu se va exprima, deoarece perioada de acumulare înseamnă o dezvoltare intensă a conexiunilor nervoase. Studii făcute în orfelinate au arătat că acei copii care nu au beneficiat de această stimulare au o retardare semnificativă, dificil, sau, uneori, imposibil de recuperat; - de la 10 la 18 ani, asistăm la o dezvoltare remarcabilă a creierului, adolescenţa fiind o perioadă de creativitate intensă, perioadă în care contactele între neuroni ating nivelul cel mai înalt şi în care interacţiunea cu mediul înconjurător, senzorial şi socio-cultural, atinge valori maxime. Statisticile arată că aproximativ trei sferturi dintre adolescenţi se dezvoltă pozitiv şi numai un sfert prezintă semne de imaturitate corticală, devenind vulnerabili la consumul de alcool şi de droguri. De aceea, pentru această vârstă, se recomandă părinţilor să nu piardă legătura cu copilul lor şi să-şi adapteze comportamentul la vârsta tânărului. El trebuie „ţinut în mână“ şi îndrumat, fără însă a i se impune cu forţa actele comportamentale. În nici un caz adolescentului nu trebuie să i se lase impresia că este abandonat; - de la 20 la 60 ani, creierul lucrează fără încetare, de dimineaţă până seara, recepţionează informaţii, memorizează, analizează, ia decizii, coordonând toate activităţile mentale, senzitive, precum şi funcţiile vitale. Persoanele nu dau atenţie acestor mecanisme armonioase decât atunci când încep să apară unele anomalii, cum ar fi dificultatea de a-şi aminti unele cuvinte, apariţia ameţelilor, a durerilor de cap sau a altor tulburări, care îi determină să se gândească la starea sănătăţii lor. Se consideră că la 25 de ani, creierul îşi încetează dezvoltarea şi ajunge la maturitate. Contrar a ceea ce se credea anterior, neuronii nu mor cu sutele de mii zilnic, ba chiar există două zone (numite hipocamp şi bulb olfactiv), care au capacitatea chiar de a produce noi neuroni. Mai mult, creierul prezintă o aşa-numită plasticitate sinaptică, care reprezintă capacitatea de a crea noi şi noi legături între neuroni. Aşa se explică de ce o persoană care a avut o anumită profesie se poate recalifica cu succes în alt domeniu. Important este însă să i se ofere creierului în toată această perioadă oxigenul şi elementele nutritive esenţiale, precum şi un mediu bogat în relaţii socio-culturale. De asemenea, este extrem de important un somn de minimum şapte ore pe zi; - după 60 de ani, creierul devine mai puţin reactiv, influxul nervos circulă mai greu, iar individul se adaptează cu dificultate la schimbări. Cercetări recente au arătat că o persoană tânără, atunci când îndeplineşte o sarcină, utilizează numai una dintre emisferele cerebrale. Persoanele în vârstă, ca o formă de compensare, utilizează ambele emisfere pentru o anumită activitate. Exceptând cazul maladiei Alzheimer, persoanele în vârstă îşi pot păstra timp îndelungat calităţile creierului prin lecturi, discuţii, dar mai ales prin călătorii. Planificarea, organizarea, necesitatea de a lua decizii şi de a se confrunta cu situaţii noi constituie stimuli importanţi în menţinerea unei activităţi benefice pentru creier.