Vauban, oraşul fără maşini

Sănătatea Planetei a devenit mult mai importantă decât multe alte probleme globale, ideea fiind accentuată de materiale ample în media mondială. Sunt date exemple ale autorităţilor locale din diferite oraşe europene, care au susţinut proiecte de „înverzire“ a unor comunităţi întregi. Un exemplu în acest sens este Vauban, periferia oraşului german Freiburg, un fost câmp militar, care a fost transformat în paradis ecologist. Jurnalistul Tony Paterson prezintă în cotidianul britanic „The Independent“ lumea în care trăiesc locuitorii acestei suburbii: străzi transformate în grădini, copii care ies din case direct în parcuri, case durabile în care nimic nu se risipeşte, totul se „reconsumă“. Principalele titluri ale presei europene sunt prezentate pe site-ul http://www.presseurop.eu/ro.

Germanii, cei care au dat lumii autoturismele Audi şi autostrăzile, au alungat tot ce avea patru roţi şi un motor din orăşelul Vauban. În această suburbie a oraşului universitar Freiburg, straturi de flori înlocuiesc în faţa caselor ceea ce ar fi în mod normal locuri de parcare. În loc de huruitul maşinilor, rezidenţii ascultă ciripitul păsărilor. „Dacă doriţi să aveţi o maşină aici, trebuie să plătiţi aproximativ 20.000 de euro pentru un spaţiu“, spune Andreas Delleske, unul dintre fondatorii proiectului. Aproximativ 57% din locuitori şi-au vândut maşina pentru a se bucura de privilegiul de a trăi aici, aceştia călătorind pe biciclete sau folosind tramvaiul care conectează Vauban de centrul Freiburgului. Dacă vor o maşină ca să meargă în vacanţă sau să mute ceva, ei închiriază una sau aderă la un sistem de împărţire de maşină. Pentru că localitatea nu are autoturisme, urbaniştii din Vauban au înlăturat aproape complet drumurile. Străzile şi aleile sunt pavate sau acoperite cu pietriş, iar vehiculele sunt autorizate numai pentru a descărca mărfuri esenţiale. A se lipsi de maşini este numai începutul a ceea ce este salutat ca fiind unul dintre cele mai reuşite experimente de viaţă „verde“ din Europa şi este privit ca un plan de viitor. Încălzirea unei case din suburbia Freiburg costă 114 euro/an Adăpostind 5.300 de locuitori, casele elegante din Vauban au balcoane largi şi ferestre mari după modelul francez, care dau spre grădini liniştite. Impresia de ansamblu este aceea că eşti blocat într-un panou publicitar. Dar, dacă la suprafaţă districtul pare burghez, o eco-revoluţie fierbe dedesubt: toate ferestrele sunt termoizolante cu trei geamuri, un sistem de ventilaţie garantează că apartamentele sunt întotdeauna alimentate cu aer proaspăt, iar majoritatea caselor sunt alimentate cu panouri solare şi cu generatoare cu înalt randament, ce ard aşchii de lemn şi oferă încălzire şi energie electrică. Casele din Vauban generează un surplus de energie electrică pe care îl vând companiilor de electricitate. Herr Delleske este foarte mândru de casa sa de 90 m˛, a cărei încălzire costă doar 114 euro pe an, în timp ce „majoritatea oamenilor plătesc această sumă pentru încălzirea pe lună“, spune el. A renunţat şi la evacuări pentru toalete şi duşuri: deşeurile sunt transformate în îngrăşământ în wc-uri biologice, iar apa de la duş şi chiuvete este filtrată şi folosită pentru grădină. Vestea despre ecologicul oraş Vauban se răspândeşte rapid, şase sau şapte autobuze de vizitatori vin pe zi - parcând pe margini. La intrare, ei sunt întâmpinaţi de sloganul „Noi creăm lumea pe care o dorim“. 60 de arhitecţi au reconstruit aşezarea Şi, totuşi, originile suburbiei sunt departe de astfel de teme idealiste. Viaţa ei a început în 1937, fiind cazarmă pentru armata Wehrmacht lui Adolf Hitler. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, terenul a fost rechiziţionat de armata franceză şi numit Cartierul Vauban. După reunificarea germană, francezii s-au retras şi districtul a fost predat oraşului Freiburg în 1994. La scurt timp după aceea, un grup de ecologişti din clasa de mijloc au înfiinţat Forumul Vauban şi au început negocieri cu conducerea oraşului. Rezultatul a fost o însărcinare de a proiecta case durabile din punct de vedere ecologic. Cea mai mare parte a clădirilor de cazarme au fost dărâmate şi peste 60 de arhitecţi au fost angajaţi pentru a reconstrui cartierul. Proiectul este şi un simbol al revenirii mişcării verzi din Germania, oraşul Freiburg fiind condus de către o coaliţie între conservatori şi verzi, cu consilierii verzi deţinând cele mai multe locuri. În timpul alegerilor europene, Partidul Verde a câştigat 60% din voturi în Vauban. Copiii ies din case direct în grădina comunală Districtul infirmă şi reputaţia germană de a avea una dintre natalităţile cele mai scăzute din lume. Aici, aproape 30% din locuitori au sub 18 ani. Ute şi Frank Lits s-au mutat aici în urmă cu cinci ani. Copiii lor, cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, pot ieşi pe uşa apartamentului lor cu patru camere, în valoare de 250.000 de euro, direct într-o grădină comunală. „Am dorit să ne cumpărăm propria noastră casă şi ne-au plăcut principiile ecologice ale acestui loc“, a spus doamna Lits, însă „motivul principal este acela că Vauban este perfect pentru copii, ei se bucură de un fel de libertate care cred că ar fi dificil de găsit într-un oraş normal“. Totuşi, curajoasa comunitate din Vauban suferă de un soi de mono-culturalism burghez. Stând la terasa unei foste clădiri naziste care acum este un restaurant organic ce vinde ravioli umplute cu brânză şi carne de struţ, rareori vedem pe cineva care este non-european, bătrân sau sărac. Wolfgang Konradi, un cetăţean care lucrează cu tineretul, afirmă că adolescenţii districtului se comportă în felul normal pentru vârsta lor. „Problema este că părinţii se aşteaptă ca copii lor să fie cetăţeni perfecţi“, spune dânsul. Ina, soţia sa, a adăugat: „Este foarte frumos aici, dar avem impresia câteodată că trăim sub un clopot de sticlă. Eu, cu siguranţă, nu aş vrea să trăiesc aici pentru totdeauna“.