Vecernia plecării genunchilor
Slujba ce urmează după Sfânta Liturghie din Duminica Rusaliilor este numită în Penticostar Vecernia plecării genunchilor. Până acum, timp de 50 de zile nu am îngenuncheat în cinstea sărbătorii pascale şi a praznicului Înălţării Domnului.
La această slujbă îngenunchem în timp ce preotul citeşte rugăciunile specifice acestei Vecernii ce deschide din punct de vedere liturgic a doua zi de Rusalii închinată serbării Preasfintei Treimi.
Înaltpreasfințitul Iosif, Mitropolit de Proikonnisos, scrie despre această Vecernie specială din zilele Rusaliilor: „În cea de pe urmă, marea și mântuitoarea zi a Cincizecimii, în care ni s-a arătat și ne închinăm și slăvim marea taină a Sfintei, Deoființei, de viață făcătoarei, Nedespărțitei și Neamestecatei Treimi, a Unuia și Singur Dumnezeu, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, imediat după Dumnezeiasca Liturghie praznicală se săvârșește Vecernia plecării genunchilor, în cadrul căreia înălțăm cântări cu precădere către Preasfântul Duh, a treia Persoană a Dumnezeirii Celei în trei Sori, care este lumină și viață și izvor viu înțelegător, duhul înțelepciunii, duhul înțelegerii, bun, drept, înțelegător, stăpânitor, curățitor de păcate. Dumnezeu și îndumnezeitor, foc Care din foc purcede. Grăitor, lucrător, împărțitor de daruri”.
Centrul acestei Vecernii este citirea rugăciunilor speciale de Rusalii în timpul cărora toţi cei prezenţi la slujbă îngenunchează. De aceea ele mai sunt numite şi rugăciuni ale plecării genunchilor. În cadrul lor ne rugăm lui Dumnezeu spunând: „Doamne, Cel ce eşti prea curat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate; Care singur ai nemurire, locuind în lumina cea neapropiată; Cel ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele zidite în ele; Care plineşti cererile, mai înainte de cerere” sau „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care încă în această viaţă cu noi fiind ai dat oamenilor pacea Ta, şi darul Preasfântului Duh îl dăruieşti pururea celor credincioşi, spre moştenire nestricată”; şi ne mai rugăm „Dumnezeule Cel mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne-ai învrednicit pe noi să stăm şi în acest ceas înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură-Te de noi, nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă har, ca să-Ţi aducem Ţie, cu inimă înfrântă şi smerită, slăvirea cea întreit sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari, pe care le-ai făcut şi le faci totdeauna nouă”.
Prin aceste rugăciuni noi cerem Preasfintei Treimi, Tatălui: „Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta”; Fiului: „Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi-mi arată calea pe care să merg”; iar Duhului Sfânt Îi cerem să ne cruţească prin lucrarea Sa.
Şi la Vohod cântăm rugăciunea Duhului Sfânt cu care deschidem rugăciunile începătoare „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”. Este pentru prima dată de la Paşti când rostim din nou această rugăciune de căpătâi pentru viaţa duhovnicească a creştinului ortodox.
Încheiem această Vecernie specială cântând troparul Cincizecimii definitoriu pentru zilele de serbare a Rusaliilor: „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ție!”