Verbum Domini - un document despre Sfânta Scriptură

Redescoperirea centralităţii Cuvântului lui Dumnezeu" în viaţa personală şi a Bisericii şi "urgenţa şi frumuseţea" de a-l vesti pentru mântuirea omenirii ca "martori convinşi şi credibili ai Celui Înviat": acesta este, în sinteză, mesajul Papei Benedict al XVI-lea în exortaţia apostolică postsinodală "Verbum Domini" (publicată joi, 11 noiembrie 2010), care cuprinde reflecţiile şi propunerile rezultate din Sinodul episcopilor desfăşurat în Vatican în octombrie 2008 cu tema "Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii". Documentul, care are aproape 200 de pagini, este un apel adresat păstorilor, călugărilor şi laicilor "să devină tot mai familiari cu Sfintele Scripturi", neuitând niciodată "că la baza oricărei spiritualităţi creştine autentice şi vii este Cuvântul lui Dumnezeu vestit, primit, celebrat şi meditat în Biserică".

Cele trei părţi: Verbum Dei (Cuvântul lui Dumnezeu), Verbum in Ecclesia (Cuvântul în Biserică), Verbum mundo (Cuvântul în lume), sunt precedate de o Introducere care arată scopul şi încheiate cu o Concluzie care sintetizează ideile principale. Împărţirea arată deja trei orizonturi spre care să ne orientăm cu privire la Sfânta Scriptură: hermeneutica sau interpretarea, casa sau, mai bine spus, Biserica în care se comunică Cuvântul şi drumul, adică lumea în care Cuvântul se răspândeşte. Pornind de la prologul Evangheliei după Sfântul Ioan care ne pune în faţa "misterului lui Dumnezeu care se comunică pe sine însuşi prin darul Cuvântului, în prima parte, pe lângă altele, textul abordează şi discută problemele actuale ale interpretării biblice şi temele corelate cunoaşterii universului simbolic al Bibliei înseşi. "Într-o lume care adesea îl simte pe Dumnezeu ca superfluu sau străin - se afirmă - nu există prioritate mai mare decât aceasta: a redeschide omului de astăzi accesul la Dumnezeu, la Dumnezeul care vorbeşte şi ne comunică iubirea sa ca să avem viaţă din belşug". În document se reafirmă marea veneraţie faţă de Sfintele Scripturi, "deşi credinţa creştină nu este o "religie a Cărţii": creştinismul este "religia Cuvântului lui Dumnezeu", nu a "unui cuvânt scris şi mut, ci a Cuvântului întrupat şi viu al lui Dumnezeu": pentru aceasta "nu mai trebuie aşteptată nici o altă revelaţie publică înainte de manifestarea glorioasă a Domnului". În ceea ce priveşte viaţa Bisericii, Liturghia, formarea copiilor şi a adulţilor, documentul cuprinde diferite indicaţii, invitând la promovarea lecturii şi a meditaţiei personale cu Scriptura şi la înţelegerea raportului dintre Scriptură şi Sfintele Taine. Există numeroasele dezvoltări din Verbum Domini despre Sfânta Liturghie, despre citirea rugătoare şi asiduă a textelor sacre, despre ascultare şi despre tăcere, despre împărtăşirea credinţei cu privire la textele biblice, în mod deosebit cele din Liturghia duminicală. În câteva puncte Verbum Domini îi invită pe preoţi la a pregăti bine omilia: "Trebuie să se evite omilii generice şi abstracte, care să ascundă simplitatea Cuvântului lui Dumnezeu, precum şi divagaţii inutile care riscă să atragă atenţia mai degrabă asupra predicatorului decât să meargă la inima mesajului evanghelic. Trebuie să fie clar pentru credincioşi că ceea ce-i stă la inimă predicatorului este să-l arate pe Cristos, care trebuie să fie în centrul oricărei omilii". Se exprimă dorinţa vie ca să înflorească "o nouă perioadă de iubire mai mare faţă de Sfânta Scriptură din partea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu", şi ca fiecare casă "să aibă Biblia sa şi s-o păstreze în mod demn, aşa încât s-o poată citi şi folosi pentru rugăciune"; se încurajează pastoraţia biblică pentru a răspunde la fenomenul "proliferării sectelor, care răspândesc o lectură deformată şi instrumentală a Sfintei Scripturi"; se subliniază "centralitatea studiilor biblice în dialogul ecumenic", apreciind promovarea de "celebrări ecumenice ale ascultării Cuvântului lui Dumnezeu", pentru că "ascultarea comună a Scripturilor stimulează ş...ţ la dialogul carităţii şi face să crească dialogul adevărului". În ultima parte se vorbeşte de datoria creştinilor de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu în lume: "Ne revine nouă responsabilitatea de a transmite ceea ce la rândul nostru, prin har, am primit". Documentul - subliniază arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii - "începe şi se termină prin cuvântul bucurie. O invitaţie clară la a descoperi acest sentiment într-un timp ca al nostru, dominat de căderea eticii". Textul publicat este cel mai important document al Bisericii Catolice cu privire la Sfânta Scriptură, după Dei Verbum al Conciliului Vatican II, subliniază analiştii. Este un instrument pentru a reînnoi viaţa credincioşilor şi a comunităţilor, pornind de la o mai mare familiaritate, cunoaştere, lectură şi rugăciune cu Sfânta Scriptură.