Veşti bune: Renaşterea sărbătorii populare

Mai întâi, am citit într-un ziar local despre concursul de „Sperietori de ciori“, care a animat oraşul la începutul lunii. Uitând-mă mai atent prin articol, am văzur că evenimentul fusese organizat de Asociaţia „Kalashnikov“ - bun nume ca strategie de atragere a atenţiei! - creată de regizorul Ion Mânzatu, în primul rând pentru descoperirea şi punerea în valoare a ceea ce a mai rămas, îndeosebi în Moldova, din meseriile şi meşteşugurile tradiţionale, de la ţesut la olărit, de la prelucrarea metalului la împletitul papurei şi nuielelor. O idee foarte bună, dacă ne gândim la interesul către tradiţional născut mai ales acolo unde nu prea mai există, în Europa Occidentală. Tocmai am citit că locuitorii unui sat din Ardeal lucrează in corpore la confecţionat cochete sicrie de lemn ornamentate pentru animale de companie - mai întâi, pentru clientela olandeză, acum şi germană. Cu o strategie de marketing bună şi cu cineva chiar pasionat pentru asemenea activităţi, cum este Ion Mânzatu, nu mă îndoiesc că şi meşteşugarii din zona noastră vor găsi calea de a pătrunde pe o piaţă bogată şi interesată.

Dar să revin la concursul de „Sperietori de ciori“! Din ziare, din discuţiile telefonice cu regizorul, apoi face to face cu Stelian Ciocoiu, jurnalist şi ofiţer de presă al Asociaţiei, am aflat lucruri interesante. Mai întâi, despre foarte numeroasa participare la eveniment - peste 35 de echipaje, alcătuite din cinci persoane de toate vârstele, însoţite de „galeriile“ proprii şi asistate de curioşi, ceea ce a făcut ca numărul participanţilor direcţi şi indirecţi la eveniment să treacă de 1.500, cifră care îmi vorbeşte deja despre o sărbătoare populară reuşită. Şi am mai aflat că acest eveniment a fost doar cel dintâi dintr-o serie mai lungă, ce se vor întinde de-a lungul verii, într-un fel de campanie „antiplictiseală“. Iniţiativa mi se pare excelentă, îi felicit pe iniţiatori şi pe cei care o sprijină, respectiv Agenţia pentru Potecţia Mediului Iaşi, Romsilva Neamţ şi Asociaţia „Vector Design“, de asemenea, ieşeană. După „sperietorilor de ciori“, la sfârşitul lunii, mai exact pe 28 şi 29, în zona Palatului Culturii, va avea loc concursul de construit şi înălţat zmeie, eveniment ce promite o participare cel puţin la fel de numeroasă. Mai ales că participanţii la concurs - „între 4 şi 94 de ani“, cum spune cu umor Ion Mânzatu - nu vor trebui să vină decât cu priceperea (şi chiar fără, pentru că vor exista consilieri!), toate materialele necesare fiind puse la dispoziţie de organizatori. Cum eram un priceput constructor şi mânuitor de zmeie în copilărie - din hârtie, întărită, cu din bare de stuf şi cozi de cârpă - poate că ar trebui să merg să văd ce-a mai rămas din îndemănarea de atunci, iar dacă n-a mai rămas mare lucru, măcar să-mi bucur ochii şi să mă relaxez privindu-i pe cei mai îndemânatici decât mine! Iar, apoi, pe parcursul verii, ar urma concursul de felinare confecţionate din pepeni şi bostani, ce vor fi lăsaţi după evaluare şi premiere să curgă luminoşi pe Bahlui la vale. În acest punct, organizatorii iau în calcul şi faptul că poate interveni o problemă - din pricina caniculei, pepenii au apărut cu o lună mai devreme şi riscă să dispară până la finele lui august, iar bostanii, din acelaşi motiv, nu par prea reuşiţi. Dar au promis să se descurce şi de data aceasta cu materia primă, eventual din „import“! Iar în septembrie, evenimentul va fi puţin mai chinezesc - este vorba despre construcţia de felinare uşoare ce vor fi lansate luminoase deasupra oraşului cu ajutorul aerului cald. Vreau să-i felicit din nou pe Ion Mânzatu şi pe colegii săi de la „Kalashnikov“, pe cei care-i sprijină şi pe cei care au avut ori vor avea şansa să participe la asemenea evenimente care ne mai scot din faţa televizoarelor, ne mai verifică îndemânările, până la urmă ne mai oferă ocazia să ne bucurăm împreună. Pe parcursul verii, după plecarea studenţilor, oraşul pare cumva adormit. Cred că asemenea întâmplări au şi menirea să-l mai trezească, să ne mai trezească... Mi-ar plăcea ca această iniţiativă să devină tradiţie, cum mi-ar fi pe plac ca şi alte organizaţii, asociaţii, firme, chiar administraţia să inventeze altele de acelaşi fel, cu aceeaşi miză. În fond, până şi mult invocata „societate civilă“ se naşte mai degrabă aşa decât stând toată ziua la televizor urmărindu-i şi adesea înjurându-i pe bravii noştri politicieni.