Colecţie de facsimile pentru evocarea personalităţii Sfântului Irodion de la Lainici

Editura Mitropolia Olteniei a girat de curând o nouă lucrare academică, închinată sărbătoririi a „200 de ani de la naşterea Sfântului Irodion de la Lainici şi 10 ani de la canonizarea sa”. Volumul intitulat generic „Sfântul Irodion de la Lainici - colecţie de facsimile” este semnat de Lidia Clarissa Nicolae şi completează cartea „Sfântul Cuvios Irodion, Luceafărul de la Lainici în documentele vremii”, apărută anul acesta la aceeaşi editură.

Cu acest istoric prilej pentru Mitropolia Olteniei, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu au fost scoase la lumină mai multe documente facsimil din cele mai importante arhive bisericeşti şi laice din ţară: Arhivele Naţionale din Bucureşti, Gorj, Dolj şi Vâlcea, Arhiepiscopia Râmnicului, mănăstirile Cernica şi Antim, precum şi din Biblioteca Naţională şi Academia Română. Cu un efort considerabil, însumând peste trei ani de muncă de cercetare, autoarea lucrării a selectat din valoroasa bază de date cele mai semnificative 459 de documente, cu descrierea lor completă, pe care le-a înmănuncheat în lucrarea de faţă. Anterior, tot la Editura Mitropolia Olteniei a fost publicată o interpretare istorică a acestor documente, aşezate în excursul vieţii Sfântului Irodion de la Lainici.

Colecţia de facsimile, organizată de Lidia Clarissa Nicolae, are ca extindere perioada 1846-1914, constituindu-se ca „un rezumat” în peste 800 de pagini al însemnărilor de cancelarie bisericească, autentic personalizat în viaţa şi lucrarea Sfântului Irodion. „Numeroase documente arată prețuirea Sfântului Calinic pentru ucenicul său, pe care îl consideră vrednic de a-l primi în cinul monahal (nr. 1, 3), vrednic de a-l lua în Eparhia Râmnicului spre slujire (nr. 5), precum și de a-i încredința diferite ascultări (paracliser, nr. 6; ecleziarh, nr. 7; preot, nr. 38; revizor, nr. 42, stareț, nr. 10, 54, 99 și duhovnic). Cât timp păstorește Eparhia Râmnicului, Sfântul Calinic îi este mereu aproape, atât ca duhovnic (nr. 101), cât și ca înțelept îndrumător (nr. 16, 18). Pentru vrednicia sa, Sfântul Calinic îl învestește cu cinul de protosinghel, la 6 august 1858 (nr. 49). Aprecierile Sfântului Calinic constituie trăsături definitorii pentru personalitatea cuviosului, caracterizate prin constanță și stabilitate: «Am avut desăvârșită mulțumire pentru frumoasa cuvioșiei sale conduită» (nr. 55), sau «Convinși dar despre buna conduită, fidelitate și zelul cu care v-ați arătat în trecut pentru demnitatea schimei monahale și onoarea sfântului lăcaș, nu ne îndoim că și pe viitor veți face a se bucura pomenitul schit de aceeași bună îngrijire din parte-vă» (nr. 99). Cu toate acestea, adevărat sihastru, Sfântul Cuvios Irodion și-ar fi dorit să viețuiască ca simplu ieromonah, la loc de liniște, în detrimentul tuturor funcțiilor preferând metohul Locurele, un schit mai mic, situat la câțiva km mai sus în munte (nr. 17, 36, 113, 149, 152, 232). Colecția cuprinde și câteva documente referitoare la Schitul Locurele (nr. 41, 44, 59, 63, 64, 67, 74, 75, 382)” (pp. 7-8).

Pe lângă documentele de cancelarie, specifice vremii Sfântului Irodion, colecţia de faţă cuprinde o serie de trei epistole despre viaţa şi lucrarea Bisericii din Oltenia. „În cercetările noastre am găsit trei scrisori ale Sfântului Cuvios Irodion. În prima dintre ele, aflat în Schitul Lacu din Sfântul Munte, Sfântul Cuvios Irodion îi relatează Sfântului Calinic despre călătoria sa, urmând să meargă la Ierusalim (nr. 91), pentru care făcuse cerere mai înainte (nr. 85). Mai există o cerere în acest sens, nedatată, descoperită în dosarele din anii 1870 (nr. 158). Totodată îl roagă pe Sfântul Calinic să-i dea voie monahului Dionisie din Schitul Lacu să umble prin Eparhia Râmnicului, în vederea strângerii de fonduri necesare reparării bisericii de acolo. Sfântul Calinic este de acord, eliberând o pantahuză (nr. 92, 98). În cea de-a doua scrisoare, Sfântul Cuvios se adresează unui domn Grigorie, pentru a-l invita împreună cu familia la tunderea în monahism a fratelui acestuia, atunci când va încuviința episcopul (nr. 313), și face precizarea că tunderea în monahism «este un al doilea botez». Ultima scrisoare este către un domn Iancu, pe care Sfântul Cuvios îl roagă să emită mandatele de plată (nr. 410)” (p. 11).

Efortul considerabil de cercetare al autoarei Lidia Clarissa Nicolae a fost sprijinit de Mănăstirea Lainici, prin implicarea părintelui arhim. Ioachim Pârvulescu, stareţul cinstitului aşezământ monahal. Demersul editorial are menirea să întregească şi să completeze evenimentele editoriale, culturale şi academice organizate în cinstea Sfântului Irodion de la Lainici.