Pornesc pe un drum… Și mă gândesc la viață… la noi… la tot… Mă gândesc cum ne ajută Dumnezeu pe drumul către mântuire, către iubire, către speranță, către credință. Și sunt sigură că există, sub o formă, acolo, o forță atotputernică, care ne urmărește și ne păzește... că lumea nu a fost făcută într-o joacă de un copil care mută niște pioni - oamenii - și că totul are un scop, însă cel mai greu este să-l aflăm.
Am început drumul cu o întrebare, care pentru unii ar fi mai mult retorică: „Doresc pentru aproapele meu aceleași lucruri pe care le doresc și pentru mine?” Această întrebare conturează faptul că toți suntem oameni și toți suntem egali în fața lui Dumnezeu și fiecare își dorește să reușească în viață. De ce să nu dorim acest lucru și celor din jur? De ce să nu ne dorim ca toți să fim sănătoși și să avem parte de ce e mai bun în viață? Sănătatea reprezintă un element primordial pentru toți și, din punctul meu de vedere, nu-mi doresc doar ca eu să fiu sănătoasă și fericită, ci îmi doresc ca toți din jur, indiferent dacă îi cunosc sau nu, să aibă, de asemenea, parte de lucruri bune, să fie împliniți și mulțumiți de ei înșiși!
Știu că nu sunt perfectă și știu că pot fi mai bună. Întotdeauna se poate să fii mai bun și mi-aș dori ca toți să încerce să fie mai buni, ca toți să aibă parte de ceea ce și eu îmi doresc… dar până la urmă contează să fii fericit cu tine însuți și să vezi partea bună a fiecărui om.
Mă gândesc, de exemplu, la mine când sunt tristă, când sunt supărată, nu mă simt bine… Este un sentiment dureros, care trece până la urmă. Trece când uiți, trece când te preocupă altceva, trece când îți găsești alt scop care să te motiveze să continui, să încerci mai mult, să reușești. Nu-mi doresc ca nimeni să simtă astfel de sentimente, nu-mi doresc ca să fie triști sau dezamăgiți! Însă ceea ce mi-aș dori atât pentru mine, cât și pentru oricine altcineva, este ca în urma acțiunilor noastre să învățăm ceva din greșelile făcute. Să învățăm aproape din orice, fiindcă este important să nu repetăm ceea ce am făcut înainte! Poate așa a apărut și istoria! Deci, până la urmă este bine să greșim, fiindcă învățăm. Așa că nu fiți supărați dacă ați fost certați sau dacă nu ați reușit, fiindcă data viitoare va fi mai bine și poate că veți reuși. Dar cel mai important este să nu renunțați!
Să privim acum din altă perspectivă. Să spunem că o persoană muncește mult într-un anumit domeniu pentru a obține ceva, însă, din nefericire, nu reușește. În mod normal, ar spune că este un om ghinionist, care nu primește ceea ce poate ar merita. Poate gândim că persoana respectivă a muncit într-un domeniu care pur și simplu nu i se potrivea... Poate nu trebuia să facă acel lucru… Sincer, nu prea cred că totul ar fi la întâmplare… Cred că există un echilibru în tot și în toate și dacă înclinăm balanța prea mult într-o parte, echilibrul se strică și acest lucru se reflectă cumva în starea noastră sufletească. Doar că noi trebuie să înțelegem efectele și într-un fel să ne dăm seama care este drumul cel bun. Spunea cineva așa: „Am acceptat tot ce mi s-a dat: fericirea, tristețea - toate fac parte dintr-un joc al vieții neînțeles. Poate cândva, undeva, o să înțeleg după ce reguli joacă destinul, dar până atunci e suficient să încerc să nu pierd”.
I-am spus că are dreptate, Dumnezeu ne apropie, ne strânge ca într-un cerc prin iubire și apoi ne lasă liberi pe cărările noastre.
EL știe tot - și ce vrem, și ce facem, și ce gândim… și chiar ce avem nevoie - așa că nu putem să-L păcălim tocmai pe El. Viața este o ecuație complicată, încât nici un matematician nu i-a găsit soluții. Dar vom continua să o cercetăm. Poate într-o zi lumea va fi mai bună, fiindcă toți vom fi mai buni! Dar până atunci trebuie să iubim, să continuăm să evoluăm spiritual și să ne dăm seama de adevăratele valori morale! (Bianca Răducan, elevă în clasa a X-a B la Colegiul Național „Sfântul Sava”).
