Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie „Distanţarea socială” ne însingurează copiii

„Distanţarea socială” ne însingurează copiii

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Educaţie
Un articol de: Oana Nistor - 10 Feb, 2021

Pentru un copil, grădiniţa, respectiv şcoala, este centrul universului exterior familiei. În acest cadru instituţional se acumulează cunoştinţe, se însuşesc comportamente sociale, dar se pun şi bazele relaţionării, aspecte importante în dezvoltarea copilului şi a adolescentului. Sociologii, psihologii şi profesorii deopotrivă atenţionează asupra pericolelor generate de lipsa socializării în cadrul şcolii: blocaje în comunicare, lipsa iniţiativei şi chiar dezvoltarea unor tipuri de anxietăţi (frici) precum cea socială sau de performanţă.

 Închiderea „în case” sau ceea ce s-a numit generic „lockdown” a avut şi aspecte pozitive, printre acestea numărându-se consolidarea relaţiilor din sânul familiei, redescoperirea „timpului pierdut” pe drumuri sau în goana după diverse lucruri ce ne aduceau iluzoria fericire de moment, dar şi regăsirea sinelui în profunzimea lui. Tot atunci s-a crezut că starea de incertitudine va dispărea cât de curând, iar noi ne-am făcut planuri de viitor cu gândul că ne vom fi învăţat anumite lecţii şi ne vom schimba atitudinea faţă de noi înşine, faţă de familie, prieteni, faţă de comunitate, în general. Cât priveşte copiii, mai mici sau mai mari, dacă la început au primit în ropot de aplauze închiderea şcolilor, din a doua repriză de „lockdown” (octombrie-noiembrie) au început a manifesta nervozitate şi nerăbdare, pe alocuri afişând atitudini de frondă împotriva îndemnului de a păstra „distanţa socială”. „Procesul de socializare a copilului este abordat ca fiind unul multidimensional, care începe în familie, de timpuriu (socializarea primară) și continuă în grădiniţă, şcoală şi în alte instituţii sociale (socializarea secundară). Grădiniţa rămâne primul mediu de socializare a copilului preşcolar, această vârstă fiind considerată în psihologie o perioadă importantă în vederea acumulării cunoştinţelor, a interiorizării lor şi a însuşirii experienţei comportamentale. Bazele celor șapte ani de acasă, decisivi în conturarea personalității, pot fi puse, astfel, simultan, acasă și la grădiniță: copilul îşi însuşeşte și respectă normele morale existente în familie şi societate promovate şi de către cadrele didactice. Pe de altă parte, studiile în domeniu demonstrează că dezvoltarea activismului cognitiv, a sferei emoționale, a calităților comunicative, a orientărilor valorice ș.a., care sunt indicatori de bază ce caracterizează procesul de socializare a copilului preșcolar, se pot regăsi doar într-un mediu educaţional structurat, respectiv grădinița”, explică psihologul Iuliana Filip, specialist în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi expertiză psihologică judiciară.

În cazul adolescenţilor, spune psihologul, predomină socializarea anticipativă, respectiv asimilarea unor norme pentru a fi integrat într-un grup, pentru a-și crea un rol social, un statut. Chiar şi alegerea unei direcții profesionale este, deseori, influenţată de apartenenţa la un anumit mediu social.

Socializarea, contactul direct cu persoane de aceeaşi vârstă, cu aceleaşi preocupări sau preocupări diferite, este foarte importantă pentru copilul de orice vârstă. „Copilul învață să devină un om adaptat cerințelor de viață doar prin raportarea la alte persoane din diverse medii: școală, familie, instituții culturale, biserică. Socializarea contribuie la formarea copilului ca om, într-un fel maturizarea sa influenţându-i personalitatea, ajutându-l să se adapteze la viața de zi cu zi”, a mai subliniat psihologul Iuliana Filip.

Printre neajunsurile care vin la pachet cu „distanţarea socială”, respectiv „socializarea virtuală”, se numără, spune psihologul, însingurarea, o izolare „ce va duce, mai târziu, la blocaje în comunicare, lipsa iniţiativei şi chiar la dezvoltarea unor tipuri de anxietăţi (frici) precum cea socială sau de performanţă”. „Pentru tinerii noștri, obișnuiți cu sfera digitală, părea la început un mediu confortabil, binevenit. Cu timpul, însă, oboseala claustrată în ecran şi lipsa de socializare și-au spus cuvântul. Din discuțiile cu elevii mei, în calitate de profesor care împăr­tășește experiența clasei virtuale, a reieșit clar că vor la școală, că le e dor de colegii lor, că nu se poate sta la infinit în situația asta. Dioptriile crescute și durerile de coloană sunt doar consecințe fizice ale prelungirii acestei stări urgente, însă incalculabile, consecințele pe plan psihic se vor creiona în timp”, susţine şi prof. Denisa Mănoiu, inspector şcolar la disciplina religie.

Beneficiile rugăciunii curate

Totodată, profesoara a remarcat stresul suplimentar la care au fost supuşi adolescenţii şi tinerii care au susţinut anul trecut diferite examene. Obligativitatea măştilor, monitorizarea obligatorie a temperaturii corporale, teama contractării virusului, alimentată obsesiv pe canalele mass-media, au accentuat emoţiile, iar în afară de sprijinul şi susţinerea familiei, ceea ce i-a ajutat să depăşească momentele dificile a fost rugăciunea. „La toate acestea, şi vorbesc acum în calitate de mamă, fiul meu a găsit un remediu din întâlnirea în rugăciune cu Sfânta Cuvioasă Parascheva. Şi elevii mei, aflaţi la vârsta majoratului, mi-au povestit despre incredibilele beneficii ale rugăciunii curate, făcute din inimă. În acest mod au putut merge mai departe, păstrându-și echilibrul într-o situație de criză precum aceasta. Elevii pentru care biserica e spațiul sacru, pentru care mersul la biserică oferea o stare de echilibru sufletesc, de conectare la relaţia cu Dumnezeu Cel viu şi iubitor, au resimțit acut interdicțiile. Nu e acelaşi lucru să vezi Sfânta Liturghie la televizor cu a o trăi în comuniune, în sfântul lăcaş”, spune inspectorul de religie.

Deopotrivă cei mici şi cei mari au simţit în relaxarea măsurilor o rază de lumină, un licăr de speranţă, iar acum unii dintre ei se bucură de întoarcerea la şcoală, că au posibilitatea să relaţioneze „pe viu”, să-şi împărtăşească gândurile privindu-se în ochi. „A fost o bucurie că, după două luni de socializare virtuală, de Crăciun am avut posibilitatea, bineînţeles, respectând regulile de protecţie, să primim împreună vestea Naşterii Domnului Iisus ­Hristos, atât de frumos cântată în colindele noastre tradiţionale. Am putut, de asemenea, să ne întâlnim cu Hristos în Biserica Sa. Să nu uităm că, atunci când ne rugăm împreună, rugăciunea este foarte puternică, poate muta munții din loc. Cât priveşte sistemul nostru de învățământ, acesta reclamă cu necesitate starea de socializare în și prin spațiul școlii, iar on-line-ul nu poate fi decât o soluție de ­moment, într-un moment de criză. Concluzia este, fără îndoială, că atât profesorii, cât şi elevii vor la şcoală, nu doar ca să socializeze, ci şi să performeze, să acumuleze cunoştinţe, să-şi desăvârşească actul educaţional”, a ­încheiat prof. Denisa Mănoiu.

Cercetările şi sondajele realizate în perioada pandemică au scos în evidenţă că atât copiii, cât şi profesorii au fost afectaţi psiho-emoţional de închiderea fizică a şcolilor. Potrivit ultimului dintre acestea, dat publicităţii în 11 ianuarie de World Vision România, „în perioada şcolii on-line (adesea şi aproape tot timpul), aproximativ o treime din elevi au fost stresaţi şi s-au plictisit acasă, 20% s-au simţit confuzi, au fost îngrijoraţi şi trişti, iar 25% dintre ei au ­gestionat doar rareori sau deloc problemele cu care s-au confruntat”.

Citeşte mai multe despre:   online  -   distantare sociala  -   copil