Sfânta Parascheva, model spiritual pentru tineri

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva reprezintă un reper spiritual pentru tinerii aflați în căutarea identității și a sensului vieții. Exemplul ei vorbește despre credință, discernământ și curajul de a face alegeri în acord cu valorile creștine. Într-o societate marcată de presiunea conformismului și de incertitudine, aceste repere pot contribui la formarea caracterului și la dezvoltarea echilibrului interior. Pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, explică modul în care modelul Sfintei Parascheva deschide o perspectivă asupra educației spirituale și a responsabilității personale, într-o lume aflată în schimbare.

Părinte profesor, în ce măsură poate viața Sfintei Parascheva să ofere tinerilor un model autentic de identitate și de asumare a valorilor creștine, într-o societate marcată de presiunea conformismului?

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva poate oferi tinerilor un model autentic de identitate și asumare a valorilor creștine în măsura în care ei își doresc să caute și să trăiască după un astfel de model. La aceasta se poate ajunge ca urmare a unei căutări lăuntrice izvorâte din dorința de a da sens vieții proprii, așa cum Sfânta și-a împlinit sensul dedicându-se lui Hristos și pășind pe drumul sfințeniei. Pentru că, în ultimă instanță, așa cum a afirmat marele gânditor și teolog Nichifor Crainic, „sfințenia este împlinirea umanului”. Având dorință de căutare, următorul pas îl constituie lectura vieții Sfintei Parascheva. Parcurgând-o, vom vedea că Sfânta, deși s-a născut într-o familie aleasă, cu o situație materială bună, țintea mai departe, mai sus. De aceea, la o vârstă fragedă, a luat înțeleapta și curajoasa hotărâre de a-și dedica viața lui Dumnezeu, izvorul vieții. Fără îndoială că și în vremea ei, ca în orice perioadă istorică, erau numeroase ispite, provocări și tentații, dar, asumând în mod conștient și determinat cuvântul Mântuitorului de a se lepăda de sine, a-și lua crucea și a-I urma lui Hristos, hotărârea luată a fost mai puternică decât oferta acestei lumi. La cele menționate, se adaugă și rugăciunea. Ea ajută în căutarea noastră, ne luminează în luarea celor mai bune decizii și în înfăptuirea a ceea ce Dumnezeu dorește de la noi („fără Mine nu puteți face nimic”, In. 15, 5). Acestea trebuie să fie urmate, ca pași necesari, de căutarea unui duhovnic, de cercetarea Bisericii, de mărturisirea păcatelor și de împărtășirea cu Sfintele Taine. Chiar dacă cei mai mulți dintre tineri aleg viața de familie, și ei au de învățat din viața Sfintei: (re)descoperirea identității creștine și asumarea valorilor creștine într-o lume care, din păcate, se îndepărtează tot mai mult de ele.

Ce îi poate învăța pe tineri exemplul Sfintei Parascheva despre discernământ, alegeri responsabile și curajul de a urma calea credinței?

Îi poate învăța că toate ale lumii trec, cum se vede și în jurul nostru, cum ne încredințează și Sf. Ioan: „Lumea trece, și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I In. 2, 17). Prin urmare, în viața aceasta pământească și trecătoare, având în vedere că oricât de lungă ar fi, raportat la veșnicie, tot scurtă este, trebuie să lucrăm binele și să trăim astfel încât la finalul ei, privind în urmă, să avem conștiința că nu ne-am irosit viața. În plus, exemplul Sfintei ne învață să trăim astfel încât, pe parcursul vieții pământești, să dobândim viața cerească și veșnică. Cele menționate mai sus pot fi cuprinse în ceea ce se numește virtutea discernământului sau a „dreptei socoteli”, cum o numea Sfântul Antonie cel Mare, virtute ce conduce la alegeri responsabile și bune. Cu cât este mai prezentă în viața noastră această virtute, cu atât alegerile pe care le facem sunt mai bineplăcute lui Dumnezeu. Este adevărat că nu ne naștem cu ea și nici nu este ușor de dobândit, dar important este să ne înscriem pe această cale, căci nu drumul este greu, ci greul este drumul. Și în acest demers spiritual rugăciunea este necesară. Aceasta, pentru că dobândirea virtuții este atât rodul harului, cât și al efortului propriu. Sfânta Parascheva, prin hotărârea pe care a luat-o, constituie un exemplu de discernământ (timpuriu). Urmare a discernământului, curajul alegerii sale nu surprinde, ci devine modul firesc de acțiune.

Cum poate modelul de viață al Sfintei Parascheva să îi ajute pe tineri să își dezvolte răbdarea și încrederea în Dumnezeu în fața dificultăților contemporane?

Viața Sfintei Parascheva îi poate ajuta pe tineri în relația lor cu Dumnezeu privind cu luare aminte, mai întâi, la hotărârea luată, apoi la modul de viețuire pe care l-a avut și, în final, la cununa sfințeniei pe care a dobândit-o. Ea ne arată că, ascultând și împlinind cuvântul lui Dumnezeu, Acesta ne însoțește în viață, ne luminează mintea și calea, ne ajută să înmulțim răbdarea și să ne întărim nădejdea în El. Cu ajutorul Lui, depășim dificultățile ce apar în viață, iar incertitudinile se risipesc. Avându-i pe sfinți drept inspiratori, ne simțim însoțiți de ei în demersul nostru, iar prin mijlocirea lor Dumnezeu ne înmulțește harul, necesar și lucrător: „Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (II Cor. 12, 9).

Cum îi poate inspira pe tineri alegerea Sfintei Parascheva de a pune valorile spirituale mai presus de bunurile materiale?

Sfânta Parascheva le arată tinerilor și nouă tuturor că a făcut cea mai bună alegere: a pus valorile spirituale mai presus de bunurile materiale. Alegerea este menționată și în Troparul închinat ei: „Căci lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor...” Dacă ar fi ales bunurile materiale și ar fi urmat cursul obișnuit al vieții, poate că nu am fi aflat despre ea și nici nu ar fi ajuns sfântă. Tocmai alegerea valorilor spirituale a făcut ca ea să fie atât de cunoscută și cinstită, iată, de peste un mileniu. Aceasta este răsplata pe care Dumnezeu o făgăduiește celor care-L urmează pe El: „Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine pentru numele Meu înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică” (Mt. 19, 29). De asemenea, ea ne ajută prin rugăciunile și mijlocirile ei, întrucât sfinții doresc ca toți „frații lor mai mici” să fie cu ei și împreună cu Dumnezeu Care ne cheamă pe toți la Sine, ca „acolo unde este El să fim și noi” (In. 14, 3).

Ce legătură există între nevoia de sens a omului contemporan și modelul de viață oferit de Sfânta Parascheva?

Există, dintr-o anumită perspectivă, o foarte strânsă legătură. Practic, modul de viață al Sfintei Parascheva a constituit pentru ea împlinirea sensului. Deși era tânără din punctul de vedere al vârstei biologice, era matură din punct de vedere spiritual, Sfânta Parascheva a conștientizat ceea ce avea să formuleze un mare teolog contemporan, profesorul G. Mantzaridis: „Sensul vieții nu se găsește în cadrul vieții efemere, indiferent de lungimea acesteia. Nici sensul lumii nu se află în lume, oricât de mare ar părea”. De altfel, acesta este și sensul vieții tuturor oamenilor, chiar dacă, din păcate, nu toți sunt conștienți de el. Consider că, în general, oamenii simt, mai mult sau mai puțin, nevoia de sens, dar nu toți îl caută, unii nu-l caută unde trebuie, iar alții nu caută îndeajuns.

Ce pot învăța părinții și profesorii din exemplul Sfintei Parascheva despre educarea caracterului și formarea unei personalități armonioase responsabile din punct de vedere social și spiritual?

Ei pot învăța că exemplul, deprinderile și educația se dobândesc în familie, în „biserica de acasă”, și trebuie continuate în Biserică. Copiii, în special, au o aplecare aparte spre Dumnezeu, spre „Doamne, Doamne”, spre „îngeraș”, viețile sfinților și tocmai de aceea ei trebuie ajutați să cultive această sensibilitate, să dobândească, atât cât se poate, conștiința binelui și a răului și să învețe să practice „regula de aur a vieții”.

De ce credeți că Sfânta Parascheva rămâne, după secole, un reper pentru tineri și pentru societatea actuală?

Sfânta Parascheva este un reper pentru tineri, pentru că ea însăși a fost o tânără care L-a iubit și L-a urmat pe Dumnezeu. Apoi faptul că Dumnezeu a preaslăvit-o cu darul neputrezirii trupului, conform cuvântului Său: „Nu vei da pe cel cuvios al tău să vadă stricăciunea” (Ps. 15,10), și al facerii de minuni este dovada cea mai puternică, vizibilă și incontestabilă că Dumnezeu nu doar că a iubit-o, ci și că astfel El Însuși o arată lumii și, în mod special, tinerilor, ca model de trăire. O prezintă drept model de urmat.