POEZIE: Emil-Iulian Sude

AU PUS O CRUCE ÎN SPIRALĂ 
ȘI PENTRU TÂLHARUL CEL NOU

Să privească să privească prin urechile acului. 
Noi orbul să trecem prin urechile
Acului să trecem. 
Nu le încăpeau nici sufletul nici privirea
Nu le încăpeau. Am vândut tot ce aveam de vândut noi.
Noi tâlharul cel nou. Că nu mai avem pe cine vinde. 
Nimic nu ne mai
Aparţinea. Ne-am apucat să vindem 
să ne vindem comoara noastră
Cea mai de preţ. Doar-doar se vor deschide 
urechile acului cât mărimea Tâlharului cel nou. 
Să încăpem să trecem 
tâlharul cel nou. Nu ni se mai
Vedea nici începutul nici sfârşitul. 
Vom trece ispite cu pluta bolovani mutaţi
 

E CA ÎNTR-UN LIFT ÎN CARE RESPIRAȚIA 
NECUNOSCUTULUI E TERAPEUTICĂ

necunoscutul deschide ușile liftului și te privește ca și cum ți-e prieten.
dar tu nu știi de ce treci de pe hol în lift. locuiești la parter și ai impresia.
o vagă impresie că dacă ai urca etaj după etaj cu necunoscutul ai reuși
să îl cunoști. să îl cunoști ești întrebat la ce etaj veți coborî. dar necunoscutul
locuiește la parter. și urci etaj după etaj și necunoscutul nu scoate nici o vorbă
de la tine. ai vorbit prea mult îți spui cu necunoscutul. și faci cunoștință
cu tine. pe mine mă cheamă pe tine cine te-a chemat. de fapt taci. ai impresia
că ești la parterul etajului 7. și spui un etaj oarecare după etaj. privești la parter
cu necunoscutul de unde n-ai plecat. și respirăm același aer aceeași apă vibrează
cum litera de la sfârșitul rugăciunii din prelungirea rugăciunii în care respirația
necunoscutului e terapeutică. Necunoscutul deschide ușile liftului 
și te privește ca și cum ți-e prieten.
Dar tu nu știi de ce treci de pe hol în lift. Locuiești la parter și ai impresia.
O vagă impresie că dacă ai urca etaj după etaj cu necunoscutul ai reuși
Să îl cunoști. Să îl cunoști ești întrebat la ce etaj veți coborî. Dar necunoscutul
Locuiește la parter. Și urci etaj după etaj și necunoscutul nu scoate nici o vorbă
De la tine. Ai vorbit prea mult îți spui cu necunoscutul. Și faci cunoștință
Cu tine. Pe mine mă cheamă pe tine cine te-a chemat. De fapt taci. Ai impresia
Că ești la parterul etajului 7. Și spui un etaj oarecare după etaj. Privești la parter
Cu necunoscutul de unde n-ai plecat. Și respirăm același aer aceeași apă vibrează
Cum litera de la sfârșitul rugăciunii din prelungirea rugăciunii în care respirația
Necunoscutului e terapeutică.