Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Într-o societate marcată de instabilitate economică şi divizare socială, în care discursurile politice adesea dezbină, iar valorile autentice sunt relativizate, Biserica Ortodoxă Română rămâne un reper de
Copilul este tatăl omului mare, al adultului, spunea Fericitul Augustin. Ceea ce punem la zidirea noastră în copilărie vom avea la maturitate și cu acelea ne vom hrăni la bătrânețe. Copiii de astăzi nu
Copilăria este, fără îndoială, una dintre cele mai prețioase și nevinovate etape ale vieții. Este începutul călătoriei noastre prin lume, o perioadă în care sufletul este curat ca o foaie albă, iar
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
Sfântul preacuviosul Părintele nostru Nicodim cel sfinţit era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994 „Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu
În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Există între colindele românești, pe care le ascultăm cu multă plăcere în această perioadă a anului, unul care începe cu următoarele versuri: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi!”
Printr-un mirabil concurs de împrejurări, am redescoperit în arhiva noastră dedicată Rugului Aprins o conferință ținută de Sfântul Cuvios Sofian, chiar la Mănăstirea Antim, datată 18 februarie 1948. Este una dintre puținele conferințe ale Rugului Aprins care s-au păstrat integral. Fiind mult prea amplă, pentru acest spațiu, redăm mai jos fragmente din partea introductivă și pagina finală a acestei conferințe, intitulată „Hristos în noi”.
Crăciunul este ziua plină de lumină, în care sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl Se naşte în timp din Preasfânta Fecioară Maria, pentru ca pe noi să ne mântuiască. În fiecare an la 25 decembrie noi prăznuim împărăteşte această mare taină ce ni s-a descoperit în peştera din Betleem, în urmă cu 2.000 de ani: Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel „născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire”, pentru noi Se naşte ca „Prunc Tânăr”, ce este „Dumnezeu, Cel mai înainte de veci”.
La diferență de 31 de ani, fiind născuți în același ținut, am surprins din unele mărturii și amintiri care încă nu s-au pierdut anumite aspecte ce completează biografia unui talentat poet care a plecat prea
