Vieţile sfinţilor pentru copii: Sfântul Mucenic Gordie

Pentru că pe data de 3 ianuarie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Gordie, vom afla astăzi fapte interesante din viaţa acestui sfânt.

Cu multe sute de ani în urmă, pe vremea persecuţiilor creştine, trăia în ţinutul Capadociei (astăzi provincie în Turcia) un bărbat bun şi credincios, pe nume Gordie. Încă de mic a fost educat de părinţi în religia creştină. Pentru că era un om destoinic şi iscusit în meseria armelor, a fost ales să fie conducătorul militar al unei oşti.

Cum împăratul roman din acea perioadă, Liciniu, era păgân, atunci când au început persecuţiile împotriva creştinilor, Gordie, fiind creştin, s-a decis să părăsească armata. Nu putea să lupte împotriva celor ce erau creştini, ca şi el. Iar hotărârea pe care Gordie a luat-o a fost aceea de a se retrage în pustiu şi de a-şi dedica viaţa în întregime lui Dumnezeu.

S-a întâmplat ca într-o zi, în oraşul în care slujise şi el în armată, să aibă loc o mare festivitate păgână dedicată zeului Marte, zeul războiului. Gordie a aflat de această sărbătoare şi a apărut în faţa mulţimii, în mijlocul hipodromului. Acolo el a spus:

- Doamne, Dumnezeul meu, vin aici să strig: Mare-i numele Tău şi mare este puterea Ta! Dumnezeu este unul singur!

Atunci, conducătorul cetăţii, care era şi el de faţă, auzind una ca aceasta, a spus:

- Cine eşti tu şi cum îndrăzneşti să apari aici, în faţa noastră, să ne strici sărbătoarea?

- Eu sunt Gordie, fost militar în armata împăratului. Dar pentru că împăratul a poruncit ca cei ce cred în Dumnezeu să fie ucişi, eu nu am vrut să iau parte la un astfel de act nedrept. Am venit aici să vă mărturisesc vouă, tuturor, că Dumnezeu este unul singur.

- Şi tu eşti, aşadar, creştin?, a strigat conducătorul roman.

- Da, sunt creştin, iar Dumnezeul meu este mai presus de toţi aceşti zei reci de marmură la care vă închinaţi voi, aceste chipuri cioplite care nu au nici o putere.

- Nici o putere, zici?, spuse mânios conducătorul roman şi se întoarse spre unul dintre slujitorii lui, zicând:

- Să i se taie capul, tună glasul romanului, pentru că refuză să se închine zeilor noştri.

Şi Gordie şi-a aflat sfârşitul mucenicesc sub tăişul sabiei, pentru cutezanţa sa şi pentru marea dragoste arătată lui Dumnezeu.