Dumnezeu vă caută!

În viaţa de zi cu zi suntem înconjuraţi de oameni pe care îi considerăm mai mult sau mai puţin importanţi pentru noi. Este oarecum opţiunea noastră de a determina cine este relevant în ceea ce ne privește. Dar uneori de la cine ne așteptăm mai puțin primim cele mai folositoare îndemnuri sau cuvinte care ne să ne aducă lumină în suflet. Pilda de astăzi ne vorbește tocmai despre persoanele aparent minore din existența noastră și cum ne pot ele schimba cursul vieții.

Într-un oraș din vestul Franței trăia un ofițer cunoscut prin viața destrăbălată pe care o ducea. Dar într-o zi, pe cerul însorit al vieții sale au apărut nori negri. Soția lui a murit subit. Ofițerul a încercat să-și ascundă durerea, dar nu a reușit. Într-o zi însă a auzit cuvintele: „Dumnezeu vă caută!” Când a întors capul, a văzut pe unul dintre slujitorii săi, care se ocupa de caii garnizoanei. Acesta era foarte credincios și în consecință nu putea face altceva decât să-i transmită un astfel de mesaj. În loc să se bucure sau să prețuiască cuvintele subordonatului său, ofițerul i-a zis acestuia: „Tu ești angajat să îngrijești de cai. Nu ești tu duhovnicul meu!”

Dar pentru că aceste cuvinte i-au mai fost repetate încă o dată cu alt prilej de slujitorul său cinstit, ofițerul în cele din urmă l-a concediat pe grăjdar și s-a aruncat din nou în plăcerile lumești ca să uite de necazuri.

Dar urmele suferințelor sufletești nu puteau fi îndepărtate prin plăcerile trupești. Într-o zi, întâlnindu-se cu un preot și stând de vorbă, acesta i-a zis ofițerului: „Dumnezeu vă caută!”
Militarul s-a gândit câteva clipe. Parcă mai auzise în viața lui aceste cuvinte. De la cine? Ce voiau ele să-i spună? Omul nostru a fost zguduit în sufletul său la amintirea grăjdarului care-i comunicase același mesaj.

A mulțumit în grabă preotului, și-a chemat înapoi fostul slujitor și împreună au cerut iertare Domnului. Prin credința în Hristos pacea a intrat în inima acelui ofițer.