Doar o alunecare, nu o cădere

Ceea ce face diferenţa majoră dintre oameni nu este atât felul cum arată fizic sau cum se îmbracă, ci modul în care întâmpină propriile eşecuri. Aici şi nu în altă parte se construiesc noi vieţi sau, dimpotrivă, ne putem, cei care renunţăm la luptă, adânci în bezna deznădejdii. Exemplele pe care le-am ales astăzi, două la număr, ne transmit următorul mesaj: „Mergeţi în ceea ce faceţi, în căutările voastre bune, până la capăt. Pentru că acolo ne aşteaptă Dumnezeu, ne aşteaptă Hristos. Adică reuşita, izbăvirea“.

Într-o noapte a anului 1859, după ce tocmai pierduse alegerile, Abraham Lincoln mergea către casă, când deodată a alunecat pe pământul ud şi aproape că a căzut în noroi. Recâştigându-şi echilibrul, a început să se gândească la asemănarea dintre acea experienţă şi dezamăgirea pentru pierderea alegerilor din ziua ce tocmai trecuse. „Este doar o alunecare, nu o cădere“, şi-a spus Lincoln în sinea lui. Şi avea dreptate. După numai doi ani, Abraham a devenit al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite. Fusese într-adevăr o alunecare, nu o cădere definitivă. Căci aşa cum spune Psalmistul: „De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea Lui o va voi foarte; când va cădea nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui“ (Ps. 36, 23-24). Să ne uităm o clipă la omul din Evanghelie care era la scăldătoarea Vitezda. De 38 de ani se afla acolo, nădăjduind să ajungă în apă la momentul potrivit şi să se tămăduiască. S-a calculat că acel slăbănog ar fi făcut cam 14.000 de încercări de a ajunge în scăldătoare în acei 38 de ani. Gândiţi-vă cum este să fii dezamăgit de 14.000 de ori! Dar el a rămas pe loc, fără să renunţe, şi până la urmă a auzit de la Hristos acele minunate cuvinte: „Scoală-te, ia patul tău şi umblă“ (In. 5, 8). (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris, vol. 1, Editura Sophia, 2009)