În articolul trecut am spus că prima consemnare biblică a Învierii Domnului, din punct de vedere cronologic, nu este făcută de Evangheliști, ci de Sfântul Apostol Pavel care spune: „Căci v-am dat, întâi de
17 Mai, 2024
Fiecare dimineaţă este un dar
E o tradiţie ca de Sfântul Nicolae să primim daruri. Mai ales cei mici se bucură de ele cu mare încântare. Dar dacă ne-am gândi mai atent, ne-am da seama că zilnic avem parte de daruri. Şi e mare păcat că în fiecare zi ne trezim cu atâtea lucruri bune nu numai fără să le dăm atenţie, dar chiar fără a conştientiza că le-am primit. Orice om ar trebui să se trezească dimineaţa simţind limpede, ca un jet de apă rece aruncat în faţă, că a mai primit încă o zi din viaţă. Mie mi s-a acordat acest dar, ar trebui să spunem fiecare. Altora, nu. Soarele răsare, dar ochii lor nu îi vor mai vedea niciodată lumina, frumuseţea, binecuvântarea lui. Mie însă, dintr-un motiv anume, mi-a fost îngăduită o nouă zi. O zi în care să primesc şi să dăruiesc. Să iubesc şi să fiu iubit. Să Îl îmbrăţişez pe Dumnezeu în fiecare împrejurare şi, prin aceste împrejurări, să fiu îmbrăţişat de El. În fiecare dimineaţă, mi se dezvăluie mila lui Dumnezeu prin darul unei noi zile. Ar trebui să întâmpinăm fiecare zi cu o atitudine de aşteptare plină de respect şi veneraţie, îngenunchind parcă pentru a primi Taina Euharistiei, căci într-adevăr aşa este. (Preluare din volumul „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. 2, Editura Sophia, 2010)
