Fotbalul şi mântuirea

Există o vorbă care spune că ceea ce faci te face. Şi aş mai adăuga: dacă priveşti la ceva sau cineva, te impregnezi de ceea ce vezi. Totul funcţionează în această viaţă pe principiul oglinzii. Dacă te vei privi în oglinda unei rugăciuni curate te vei vedea asemenea unui înger, aşa cum te vrea Dumnezeu, dacă vei privi la lucruri murdare, adică în oglinda celui rău, te vei vedea distorsionat, schimonosit, adică aşa cum nu ţi-ai dori să fii. Privitul la televizor e unul care are un efect dublu: să nu credeţi că doar dumneavoastră vă uitaţi la televizor. Nu. Şi televizorul se uită cumva la dumneavoastră, şi poate mai important, în dumneavoastră. Şi vă populează imaginaţia, subconştientul. De câteva săptămâni a început Campionatul Mondial de fotbal din Brazilia. Lumea e cuprinsă de febra rezultatelor, de echipele eliminate în fazele actuale ale competiţiei.

Dacă urmărirea meciurilor nu are un caracter violent sau dezmăţat, e totuşi lipsită de o finalitate pe termen lung şi scurt. Pe termen scurt, ai pierdut timp preţios destul de mult, la drept vorbind două ore pentru un meci nu e puţin. Poate ar fi fost mai potrivit să faci în acel timp chiar tu mişcare, sport, ca să te menţii în formă, să-ţi îmbunătăţeşti condiţia fizică, sănătatea.

Judecând pe termen lung, două ceasuri de rugăciune în locul unui meci te pot duce departe în clasamentul cunoaşterii de Dumnezeu şi de sine, în cele din urmă, în cursa pentru mântuire.

Gândiţi-vă, cu ce puteţi rămâne după vizionarea unui meci de fotbal? Cu ce te ajută azi că ai văzut finala Campionatului Mondial de fotbal din 1978, că Mario Kempes a fost declarat omul meciului, că Argentina a câştigat acel campionat? Să fim atenţi. Înţelepciunea de a şti să alegi bine este suprema ştiinţă a vieţii. Împăratul Solomon, în pildele sale, spune că atunci când buna chibzuială va veghea peste noi şi înţelegerea ne va păzi, atunci vom dobândi o îndrumare bună, pentru dreptate, pentru dreaptă judecată. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta. (Pilde 1, 4-5) (Augustin Păunoiu)