Ianuarie sau luna teologilor

Cartea de căpătâi a oricărui creştin binecredincios este Sfânta Scriptură sau Biblia. În ea se cuprinde istoria mântuirii omului, sunt oferite nenumărate pilde de viaţă duhovnicească, se găsesc rugăciuni, cugetări adânci, profeţii, dar mai ales aici aflăm Cuvântul Domnului vestit nouă spre mântuire. A doua carte ca importanţă este colecţia pe scurt a vieţilor de sfinţi, intitulată şi Proloagele, care nu sunt nimic altceva decât aplicarea Scripturii în viaţa de zi cu zi. Răsfoind paginile Proloagelor dedicate lunii ianuarie, rămânem sigur surprinşi de bogăţia acestei perioade.

Precedată de marele praznic al Naşterii Domnului, luna ianuarie ne întâmpină cu sfinţii cuvioşi. Dacă decembrie este luna profeţilor, a celor care au vestit şi au aşteptat cu înfrigurare Întruparea lui Mesia pe pământ, luna care începe anul calendaristic se remarcă prin sfinţii asceţi, distinşi prin viaţa lor curată şi prin învăţătura aleasă, făcându-se vase ale Duhului Sfânt, iar oamenilor - învăţători. Am putea numi acest început de an luna Patericului sau luna Părinţilor pustiei, dar nu ar fi destul. Pe lângă asceţii cu o intensă viaţă contemplativă, îi găsim laolaltă şi pe marii teologi ai Bisericii, iar când ne referim la aceştia, nu ne oprim doar la cei care au scris cărţile de căpătâi ale învăţăturii creştine, ci totodată la aceia care au profesat o teologie practică, a vieţii de zi cu zi.

Sfântul Ierarh Vasile - marele teolog al Cezareei Capadociei, care a definit deofiinţimea Tatălui şi a Fiului, a compus regulile monahale, dar a pus şi bazele primului spital creştin - începe luna şi anul, iar după el este prăznuit cel numit şi Înger în trup, marele prooroc Ioan Botezătorul. Imediat după ei cinstim pe Grigorie al Nisei, părintele misticii ortodoxe, pe Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte în Ţara Sfântă, pe Pavel Tebeul, primul anahoret cunoscut, şi pe Marele Antonie, care a devenit simbolul vieţii călugăreşti din pustiul Egiptului. Imediat a doua zi după acesta sunt prăznuiţi laolaltă cei doi corifei ai Alexandriei şi ai primelor sinoade ecumenice, Atanasie şi Chiril, care au scris atât de frumos despre persoana Fiului lui Dumnezeu, iar după ei, cei doi Macarie, de asemenea vieţuitori în chiliile Egiptului. Eftimie cel Mare întregeşte pleiada vieţuitorilor singuratici, urmat a doua zi de marele Maxim Mărturisitorul, cel care s-a opus aproape de unul singur ereziei ce cuprinsese Bizanţul în secolul al şaptelea. Încă un mare cuvios, imnologul cel vestit al Siriei, Sfântul Efrem, se numără printre marile nume ale lunii ianuarie, precedat de doi mari ierarhi, Grigorie de Nazianz - singurul care a primit apelativul de Teolog, pe lângă Ioan Evanghelistul - şi Ioan Gură de Aur, marele predicator din scaunul Constantinopolului, în a cărui Sfântă Liturghie ne unim cu Hristos. Şi pentru ca să se înţeleagă de către toţi că sfinţii nu concurează, ci conlucrează, în penultima zi a lunii sărbătorim laolaltă pe stâlpii Bisericii, cei trei mari ierarhi, monahi, dar şi învăţători totodată, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, patronii învăţământului teologic. Cu aceste exemple minunate, nu am epuizat nicidecum lista marilor sfinţi a unei doisprezecimi de an.

Aşezarea sfinţilor cuvioşi şi teologi în ianuarie nu este nicidecum întâmplătoare. Prima lună a anului vine după marea bucurie adusă de Crăciun, după belşugul Sărbătorilor, dar vesteşte şi apropierea Triodului, un răstimp dedicat postului, meditaţiei la viaţa noastră şi mai ales rugăciunii către Domnul nostru Iisus Hristos, Care a pătimit şi S-a răstignit pentru noi, Înviind şi ridicându-ne din păcate.

Ianuarie ne oferă zilnic cel puţin un exemplu de urmat. Citind biografia unui sfânt pe zi, actualizăm în sufletele noastre viaţa acestuia. Nu se poate să nu ne rămână în minte o vorbă duhovnicească, iar în inimă o faptă de folos pentru mântuire. Astfel, cu ianuarie am putea pune început bun unui obicei, care sigur va rodi şi în fapte.