Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Iertare și neuitare

Iertare și neuitare

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 23 Ianuarie 2018

De prea multe ori umblăm prin viață cărând în spinare trecutul nostru asemeni lui Atlas, unul dintre titanii Greciei antice, care, pedepsit de Zeus, a fost blestemat să poarte pe umeri bolta cerească. Trebuie să știm să ne detașăm de trecutul negativ, iar acesta poate fi diminuat ca influență, ba chiar șters, cerând iertare și iertând la rândul nostru.

Sigur, ce am săvârșit greșit ne-a marcat, însă important este să ne gândim la ce facem în prezent. Să nu uităm că prezentul este singurul care contează, singurul care merită.

A ierta este un lucru divin. O adeverea și părintele Arsenie Papacioc atunci când spunea într-un interviu: „Semănăm cu Dumnezeu atunci când începem să iertăm”. Amintirea lucrurilor trecute care ne fac să suferim nu este o afacere. Doar cei îngâmfați și răi se desfată suferind.

Într-una din zile, un soț enervat de cicălelile soției sale îi replică acesteia: „Dragă, de ce nu încetezi a mai vorbi despre greșelile mele trecute? Credeam că ai iertat și ai uitat”.

Este adevărat, i-a răspuns cu blândețe soția. Am iertat și am uitat, însă vreau să fiu sigură că tu nu ai uitat că eu te-am iertat și am uitat.