Înaintea Uşilor împărăteşti ale Revelaţiei

Dacă putem identifica scări tainice în Scara patriarhului Iacob de la Betel (Facere 28, 12) şi dacă putem întrezări ferestre întredeschise în fereastra proorocului Daniel din Babilon (Daniel 6, 11), tot aşa putem contempla teologic "uşi încuiate" (Ioan 20, 10 şi 26) şi uşi descuiate (cf. Apocalipsă 4, 1) în Hristos - "Uşa oilor" (Ioan 10, 7 şi 9), precum şi Uşi împărăteşti în Revelaţia dumnezeiască, înţeleasă liturgic ca un iconostas sau o catapeteasmă împodobită cu icoanele descoperirilor dumnezeieşti. Precum preotul şi arhiereul stau şi se roagă înaintea uşilor împărăteşti, mai înainte de începerea Sfintei Liturghii, iar credincioşii în toată vremea dumnezeieştii slujbe, tot aşa stăm şi noi smeriţi şi înfricoşaţi înaintea Uşilor împărăteşti deschise ale Revelaţiei dumnezeieşti din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, transmisă, păstrată şi propovăduită în Biserică. Orice cugetare teologică sau teologhisire ortodoxă presupune totdeauna o "luare a vremii", mai înainte de a îndrăzni să îmbrăcăm gândul sau cuvântul nostru despre Dumnezeu şi lucrările Sale în odăjdii teologice, apropiindu-ne astfel de Prestolul negrăitelor taine dumnezeieşti, după pilda Sfinţilor Prooroci, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.

Stând în templul lui Dumnezeu în locul vameşului, îi contemplăm ca fiind pe solee înaintea "Uşilor împărăteşti" ale Revelaţiei pe strămoşul Adam în Rai şi pe patriarhul Noe sub lumina curcubeului; pe părintele Avraam înaintea Preasfintei Treimi la stejarul Mamvri; pe Iacob la Betel contemplând Scara cerului; pe Moise înaintea rugului aprins în Sinai; pe Sfântul Prooroc Ilie vorbind cu Dumnezeu în gura peşterii de la Horeb; pe Sfântul Ioan Botezătorul contemplând cerurile deschise la Iordan şi pe Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan pe Tabor. Înaintea Uşilor împărăteşti ale Revelaţiei, deschise de Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, îi vedem stând pe Sfinţii Apostoli la Cina cea de Taină şi înaintea Arătărilor de după Înviere, pe Sfinţii Ucenici Luca şi Cleopa la Cina din Emaus şi iarăşi pe Sfinţii Apostoli la Pogorârea Duhului Sfânt de la Rusalii; pe Sfântul Arhidiacon Ştefan în sinedriu, primind revelaţia Şederii lui Hristos Cel Înviat de-a dreapta Tatălui; pe Sfântul Apostol Pavel căzând înaintea "uşilor împărăteşti" de la poarta Damascului şi pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan contemplând în genunchi deschiderea uşilor împărăteşti ale Apocalipsei în Patmos.

Uşile împărăteşti ale Revelaţiei, deschise şi redeschise mereu de la Facere la Apocalipsă, ca parte esenţială a Liturghiei cosmice, sunt împodobite cu lumina curcubeului biblic, luminate de rugul aprins din Sinai, transfigurate în lumina Schimbării la Faţă de pe Tabor, scăldate în lumina Învierii lui Hristos şi pecetluite de limbile de foc ale Duhului Sfânt de la Rusalii. Uşile împărăteşti ale Revelaţiei ne introduc din Sfânta în Sfânta Sfintelor, ne înalţă de la pământ la cer şi ne răpesc cu duhul din Ierusalim în Noul Ierusalim. Înaintea Uşilor împărăteşti ale Revelaţiei ne rugăm smeriţi, îngenunchem plecaţi, cădem prăbuşindu-ne, contemplăm smerindu-ne şi teologhisim tăcând. Uşile împărăteşti ale Revelaţiei sunt străjuite de icoanele împărăteşti ale Creaţiei şi ale Mântuirii, ale Întrupării şi ale Învierii, ale lumii şi ale omului, ale Bisericii şi ale istoriei, ale Providenţei şi ale Eshatologiei.

Din Uşile împărăteşti ale Revelaţiei ni se citeşte Evanghelia şi ni se împărtăşeşte Euharistia, ni se transmite binecuvântarea şi ni se revarsă pacea. Prin Uşile împărăteşti ale Revelaţiei Îl contemplăm pe Hristos, Arhiereul cel veşnic, "Cel ce aduce şi Cel ce Se aduce" pe Sine jertfă Tatălui, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire. Dincoace de Uşile împărăteşti ale Revelaţiei este lumea celor văzute, create, pământeşti, relative şi finite. Dincolo de Uşile împărăteşti ale Revelaţiei este lumea celor nevăzute, cereşti, îngereşti, dumnezeieşti şi veşnice. Hotarul dintre aceste două planuri ale existenţei s-a rupt şi s-a deschis pentru totdeauna prin ruperea catapetesmei templului "de sus până jos" în clipa săvârşirii pe cruce a Fiului lui Dumnezeu întrupat (Matei 27, 51). Uşile împărăteşti ale Revelaţiei sunt deopotrivă încuiate apofatic şi descuiate catafatic, dar de-a pururi deschise prin Hristos - "Uşa oilor".

Prin fiecare eveniment, prag sau treaptă a descoperirilor dumnezeieşti, s-au deschis şi redeschis în istoria biblică Uşile împărăteşti ale Revelaţiei, minunând, copleşind şi cutremurând pe patriarhi, prooroci, apostoli şi evanghelişti. Astăzi, Biserica, omul şi lumea întreagă se află înaintea celei din urmă deschideri a Uşilor împărăteşti ale Revelaţiei, prin eshatologie, respectiv prin Parusie, Învierea cea de Apoi şi Înfricoşătoarea Judecată de pe urmă, eveniment şi zi despre care nimeni nu ştie când va fi, "decât numai Tatăl" (Matei 24, 36).

Din Uşile împărăteşti ale Revelaţiei luăm lumina Învierii lui Hristos pentru Învierea noastră cea de Apoi.