Infractorii din ciber-spaţiu

Nici o religie şi nici o cultură civilizată nu consideră hoţia ca pe o virtute. Porunca a opta din Decalog spune fără echivoc: „Să nu furi!“, iar Coranul prevede pedepse aspre pentru cei care fură sau calomniază. Sistemele morale moderne şi legislaţiile civile din toate statele lumii incriminează toate modalităţile de a forţa libera posesie a bunurilor de către oameni.

Furtul este o agresiune asupra proprietăţii şi nu se limitează doar la bunurile materiale, ci se poate extinde şi asupra proprietăţii intelectuale sau a bogăţiilor spirituale. Aşa cum nu există justificare pentru încălcarea poruncii „Să nu ucizi!“, nimeni nu poate să afirme că furturile sau tâlhăriile au vreo scuză. În zilele noastre există o categorie specială de infractori care operează în spaţiul virtual al internetului. Oricât de inteligent, de bine instruit în domeniul informatic sau de dotat tehnologic ar fi cineva care atacă site-urile web, intrând prin efracţie şi provocând pagube materiale şi morale, nu se încadrează decât în categoria hoţilor ordinari. În lumea civilizată, dezbaterile şi confruntările de idei se fac transparent, la vedere, şi nu în hăţişul octeţilor, în ascunzişul păienjenişului informaţional.

Hackerii, spărgătorii de parole şi de sisteme de protecţie, lucrează ca nişte specialişti, din nefericire, dar  priceperea lor ar putea fi pusă în slujba unor scopuri mai folositoare tuturor. Constatăm cu tristeţe că dezvoltarea tehnologică nu poate asigura, doar prin ea însăşi, nobleţea morală şi comportamentul civilizat, sau, aşa cum spunem noi în limbaj religios, iubirea aproapelui. Se adânceşte prăpastia dintre perfecţionarea tehnologică şi deteriorarea caracterelor umane. Fără cultivarea dimensiunii spirituale, cu manifestările ei în plan social, de iertare, generozitate, onoare şi respect pentru adevăr, înţelepciune şi dreptate, lumea noastră este măcinată de mitul absurd al dominării celor mai slabi de către cei mai tari şi al iluziei că totul este permis.

Ciber-hoţia şi, la modul general, ciber-infracţionalitatea devin ameninţări tot mai serioase pentru echilibrul social. Nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu am fi fost şi noi ţinta atacurilor asupra sistemului comunicaţional din ciber-spaţiu al ziarului, şi nu numai al ziarului, unele venite de la „prieteni“, altele de la duşmani declaraţi. Cu amărăciune, putem spune doar: „Doamne, iartă-le lor că nu ştiu ce fac“ (Luca 23, 34).

Prin modul nostru de a face presă considerăm că nu aducem atingere demnităţii umane şi încercăm, zi de zi, prin paginile tipărite şi prin materialele postate pe site-ul www.ziarullumina.ro, să cultivăm dialogul, înţelegerea şi solidaritatea interumană. De aceea, considerăm atacurile asupra site-ului nostru nedrepte şi nejustificate.

Dacă autorităţile civile şi militare din toate statele lumii au pe agenda lor măsuri şi strategii de combatere a infracţiunilor din ciber-spaţiu, noi nu avem la dispoziţie decât mijloacele spirituale: rugăciunea pentru luminarea minţilor şi cuvântul care desparte lumina de întuneric şi adevărul de minciună. În acelaşi timp, cuvintele Mântuitorului răsună şi ca un avertisment pentru noua lume: „Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa“ (Luca 12, 39).

La acest început de mileniu trezvia spirituală se prelungeşte şi în lumea virtuală, prin întărirea firewall-urilor şi înţeleaptă priveghere.