Lumea cuvântului: Spectacole

Printre expresiile cu ajutorul cărora mass-media ne pune la curent cu ce se mai petrece „palpitant“ pe lumea aceasta, un loc important îl ocupă clişeele prin care ni se propune viziunea spectacolului fioros. Dacă toţi ştim, mai mult sau mai puţin precis, ca spectatori, ce înseamnă spectacol (cuvânt pe care îl asociem, măcar, cu scena şi cu actorii), apoi va trebui să ne schimbăm cu totul reprezentările în legătură cu adjectivul spectaculos. pe vremuri (mai bune ale limbii române), termenul însemna „care impresionează prin fast, prin strălucire; impresionant“ (ca un spectacol) şi, de aici, „frapant“. Cu acest ultim sens (restrâns) al cuvântului ne confruntă, din păcate destul de frecvent, limbajul publicistic actual, care a descoperit un automatism: „accident spectaculos“.

Să vedem însă cam în ce ar consta spectacolele înfăţişate de presă (unele exagerat): „Accident spectaculos la Brebeni. La ieşirea din Brebeni, conducătorul auto a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul, a smuls din rădăcini un pom, a dărâmat un gard, a intrat într-un stup de albine aflat în curtea unui localnic, apoi s-a răsturnat. Din fericire, în urma accidentului, nimeni nu a fost rănit. Zona a fost împânzită de roiuri de albine. Curioşii care vroiau să vadă cum s-a răsturnat maşina au fost ţinuţi la distanţă de insecte“. Sau: „Cu TIR-ul în casă – accident spectaculos în Fegernicu Nou. Aşa s-au trezit, în această după-amiază, câţiva localnici din Fegernicu Nou. În momentul accidentului, în camera dărâmată de impact, se aflau trei persoane. Din fericire, oamenii au scăpat cu viaţă, însă şoferul s-a ales cu câteva răni uşoare“.

Iată elemente ale spectacolului, selectate, evident, după modelul filmelor cu urmăriri ale echipajelor poliţiei: copaci smulşi din rădăcini, case şi garduri dărâmate, răsturnarea maşinilor; notă de senzaţie: intervenţia albinelor, mai eficientă decât celebra bandă cu inscripţia „do not trespass!“ din filmele americane de gen. Mai prost stăm cu spectatorii: nişte amărâţi de „curioşi“ (dar… „şocaţi“), cei care s-au salvat de sub dărâmături, eventual „participanţii la trafic“. Culmea, aceştia pot chiar lipsi de la spectacolul imaginat: la Braşov, „un şofer şi-a înfipt maşina în vitrina unei patiserii, după care a dispărut fără urmă. S-a întâmplat după miezul nopţii, aşa că nu există martori“. Dacă sunt, s-ar părea că ei înşişi califică evenimentul prin cuvintele preferate de gazetari: „Persoanele aflate în maşinile implicate în incident au scăpat fără nici o zgârietură. Cei care s-au aflat ieri dimineaţă, în jurul orei 11.00, în acea zonă, au declarat însă că accidentul a fost unul spectaculos“ (deşi „oamenii legii“ au susţinut că ar fi fost vorba de o simplă tamponare)!

Mă rog, mai apare, dar după însăşi nomenclatura poliţiei, un termen din teatru, acela de decor: „Pentru a evita impactul frontal, un alt tir a ieşit în decor“; „Maşina, scăpată de sub control, a ieşit în decor prin partea dreaptă faţă de direcţia de deplasare şi s-a răsturnat“. Iar despre profilul şi recuzita spectacolului avem şi alte date concludente: „Urmărire spectaculoasă cu Tir-ul şi bâta pe DN 15“. Prin urmare, dat fiind că ni se oferă descrieri cu morţi, răniţi şi sânge, te-ai crede într-un amfiteatru cu lupte de gladiatori (şi acesta spectacol, nu-i aşa?), dacă nu ar interveni „actualizarea“, prin incendii, explozii, echipaje de descarcerare şi altele.

Oricum, dacă avem în vedere ansamblul, după sloganul „viaţa ca un spectacol“ (corectat prin clişeul „viaţa bate filmul“), putem vorbi, acum, de „accidentul ca spectacol“.

Despre alte… spectacole ale verii de pe şosele, dar şi despre adevăratul spectaculos, în articolul de săptămâna viitoare…