Domnul Hristos a spus odată, adresându-se Ierusalimului ucigaş de proroci: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori voit-am să adun pe fiii tăi cum adună găina puii săi sub aripi, dar n-aţi voit“. Eu nu ştiu dacă voi vă opriţi când citiţi din Sfânta Evanghelie asupra unor lucruri de felul acesta: „Ierusalime, Ierusalime, tu, care ucizi pe proroci, Ierusalime, Ierusalime, am vrut de multe ori să adun pe fiii tăi cum adună găina puii săi sub aripi, şi n-aţi voit!…“
Să ştiţi că bunătatea Domnului Hristos nu se sfârşeşte niciodată şi nu se fărâmiţează, nu-i „de-aici pân-aici“, e o bunătate veşnică, e o bunătate care nu se sfârşeşte în lumea aceasta. Şi dacă noi vrem să fim cu Domnul Hristos, Domnul Hristos vrea să ne acopere cu bunăvoinţa Sa, cum adună găina puii săi sub aripi. Aţi văzut cum găina îşi adună puii sub aripi când e vreme de ploaie, iar când se face seară îi acoperă şi dorm puii sub aripile găinii? Gândiţi-vă iubiţi credincioşi că dacă lucrurile astea se întâmplă în firea înconjurătoare, în natură, oare Dumnezeu să nu ne primească, să nu ocrotească, să nu iubească, oare să ne respingă pe noi cumva Dumnezeu, se poate aşa ceva? Nu se poate! Domnul Hristos, care Şi-a vărsat sângele pentru noi, nu se poate să nu ne ajute! Domnul Hristos care a zis că a vrut să adune pe fiii Ierusalimului, pe acei ucigaşi de oameni a vrut să-i adune sub aripile lui cum adună găina puii săi sub aripi, oare nu ne va primi şi pe noi? Eu cred că ne-a primit deja; de acum suntem sub aripile Domnului Hristos; de acum suntem sub ocrotirea Lui, de acum suntem învăluiţi de bunătatea Lui; de acum suntem cu Domnul Hristos; de acum am început viaţa pe care urmează să o trăim dincolo de lumea aceasta; de acum suntem în împărăţia lui Dumnezeu spre plinirea împărăţiei cerurilor; de acum avem îndrăzneală către Dumnezeu, nu pentru binele pe care l-am făcut noi - nu, ci pentru bunătatea Domnului Hristos. Noi credem în bunătatea Domnului Hristos.
.jpg)
