Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Lumină pentru suflet

Lumină pentru suflet

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Ianuarie 2018

Era pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Colonelul american Jimmy Steward privea pe fereastra cortului său de campanie spre Canalul Mânecii și spre Europa, continentul care se întrezărea dincolo de ape. A doua zi, yankeul urma să conducă o escadrilă de bombardiere B24 în declanșarea unui atac împotriva Germaniei.

Știa că unele avioane ale escadrilei pe care o conducea nu se vor mai întoarce la bază niciodată. Și că unii piloți aveau să fie omorâți sau capturați ca prizonieri. Printre ei putea fi chiar și el. Fiindcă moartea nu alege, după cum se spune. Gândul morții proprii sau al camarazilor săi l-a înfricoșat. De aceea a tras perdeaua de camuflaj și a aprins o lanternă. Apoi a scos din buzunarul combinezonului o hârtie frumos împăturită.

Era o scrisoare de la tatăl său, un veteran al Primului Război Mondial. În răvaș, tatăl spunea fiului său: „Fiul meu, în vreme de război, toți sunt cuprinși de frică. Dacă vei ajunge într-un astfel de moment, să știi că numai credința în Dumnezeu îți poate aduce eliberarea”. Puține cuvinte, dar câtă putere ofereau! Ele erau însoțite de o copie a psalmului 90, adăugând că promisiunile din acest psalm îl vor întări în clipele dificile.

Înainte de atacul decisiv, colonelul a citit încă o dată: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Tine” (Psalmul 90, 2). Cuvintele i-au dat curaj să zboare și să înfrunte inamicul cu succes.

23 noiembrie 2017. Oare va fi o zi ușoară pentru tine? De la fereastră privești în zare. Multe par să fie împotriva ta, și vremuri, și oameni, și împrejurări. Tragi perdeaua de camuflaj a cortului tău și ești cuprins de neliniște. Ba chiar de frică. Te simți singur, neglijat, desconsiderat.

Dacă aceasta este starea ta, ascultătorule, e momentul să faci lumină în cortul sufletului tău. Această lumină este cuvântul lui Dumnezeu care spune că „cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu vor obosi” (Isaia 40, 31).

Dumnezeu are grijă de fiecare. Suntem fii ai Părintelui Ceresc și nici un fiu al unui tată atent nu se poate considera vreodată singur. Hristos Însuși ne-a făgăduit: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt. 28, 20).

Să ne încredem în El și vom primi har. Acesta va face ca întunericul din cortul nostru să dispară și bucuria vieții să ne cuprindă din nou.