Manipulare sau război nevăzut?

Se poate observa în ultima vreme o bine-venită analiză a fenomenului manipulării. Sociologi, psihologi, dar şi pasionaţi cercetători ai socialului abordează tema în cauză, care nu mai poate fi socotită drept o nefondată speculaţie deoarece devine din ce în ce mai explicită în viaţa noastră, mai ales în reclamele comerciale, în propaganda politică, în marketing, în mass‑media etc. Spre deosebire de alte epoci, astăzi există un mediu extrem de favorizant manipulării, unde bombardamentul informaţional la care suntem supuşi zilnic prin presă, televiziune şi internet, ba chiar şi în spaţiul educaţional, a creat un stil de viaţă aglomerat, confuz şi plin de griji.

Dar valul uriaş de informaţii scapă de cenzura conştientului întrucât în acest asalt mintea umană e din start depăşită, capacitatea ei firească de procesare fiind pur şi simplu anulată. De aceea, grosul valului se scurge în subconştient. Iar odată cu imen­sul amalgam de informaţii necenzurate pătrunde în spaţiul inconştient şi o sumă de idei, de imagini, de emoţii străine persoanei noastre, determinându‑ne deciziile ce doar par ale noastre! Acestea ne vor canaliza apoi într‑o direcţie vizată de cei doresc să ne exploateze, să ne confişte energia şi s‑o direcţioneze spre anumite ţinte, sau să ne creeze defulări ale mâniei  împotriva propriilor repere identitare sau să ne câştige adeziunea emoţională pentru lozinci în care adevărul e eludat până la mistificare. Un exemplu elocvent în acest sens este diseminarea celebrului slogan al manifestanţilor antiguvernamentali din anul 2015: „Avem 18.000 de biserici şi doar 425 de spitale!” Aici există două elemente puse în relaţie de specialiştii manipulării şi preluate ca atare de manifestanţi, întrucât în momentele de tensiune nimeni nu mai are timpul şi nervii necesari să analizeze logic, să gândească problema. Altfel s‑ar observa că nu există nici o relaţie de determinare între cele două elemente puse în relaţie şi că împuţinarea spitalelor are cauze demonstrabile în politicile medicale de la noi, iar nu în numărul bisericilor!

Ce‑i de făcut? Remediul recomandat de cercetători în acest caz, dacă dorim să ne păstrăm demnitatea şi liberul arbitru, e să nu acţionăm automat, să nu luăm decizii fără să cugetăm, să analizăm ideile mediului etc.

În paralel ar fi util să amintim că Filocalia Sfinţilor Părinţi nu vorbeşte despre manipulare, ci despre războiul nevăzut. Potrivit lui Filotei Sinaitul, „există un război întru ascunsul nostru, susţinut de duhurile răutăţii, care se poartă prin gânduri cu sufletul”. Prin însuşi statutul de creştin şi chiar de om, suntem subiecte ale acestui război nevăzut, în care miza e chiar viaţa sufletului: sănătatea şi destinul său veşnic. Modul în care putem face faţă acestui război e dobândirea trezviei. Iar „trezvia e fixarea stăruitoare a raţiunii şi aşezarea ei în poarta inimii, ca să privească gândurile hoţeşti care vin şi să asculte ce zic şi ce fac ucigaşele şi care este chipul făurit şi înălţat de diavoli, care încearcă să amăgească mintea prin năluciri”, zice Isihie Sinaitul. Iată că sfatul Părinţilor nu se limitează la îndemnul de a gândi, ci mai mult, la supravegherea părţii iraţionale a sufletului. Aşadar, se spune că raţiunea stă la poarta inimii, ceea ce am putea echivala în terminologia modernă cu „în poarta subconștientului”. Dar mintea, ne spune acelaşi Isihie, „nu poate să biruiască prin sine nălucirea drăcească. Să nu îndrăznească asta! Ci doar prin chemarea deasă a numelui lui Iisus Hristos”. Aceasta e condiţia pentru „a vedea” toate gândurile, ima­ginile şi impulsurile ce vor să se furişeze în inimă. Dar ce doreşte gândul străin? Să ajungă în minte şi s‑o deturneze de la scopul ei, cel mai adesea prin consimţirea păcatului, fie cu mintea, fie cu fapta. Să robească mintea, care, dacă nu se va schimba prin pocăinţă, va merge în robia veşnică, adică în ceea ce Evanghelia numeşte iad.

Dacă la o primă vedere descoperim o clară deosebire de planuri între manipulare şi războiul nevăzut  descris în Filocalie, e bine de ştiut că din perspectivă creştină există şi o importantă relaţie între cele două: manipularea tot mai cuprinzătoare a omenirii face tot mai anevoios efortul creştinului de a‑şi purta lupta pentru mântuirea sufletului. Prin presiunea bombardamentului informaţional ce favorizează împrăş­tierea în lumea exterioară, devine aproape imposibilă retragerea în sine şi luarea aminte cu trezvie la gândurile viclene, ce vor să intre prin poarta subconştientului cu scopul de a ne robi. Desigur că toţi ne dorim să nu fim manipulaţi de nimeni. Auzi adeseori „eu nu mă voi lăsa manipulat!” Însă e suficient să zici şi să fie? Se pare că nu! Păstrarea libertăţii, a personalităţii autentice nu e posibilă fără o supraveghere atentă a influenţelor subconştiente şi, mai ales, fără invocarea numelui lui Hristos.