Moartea este doar o umbră

La moartea mamei lor, copiii s-au cufundat într-o tristeţe adâncă, jelindu-i pierderea. Fetiţa cea mai mică şi-a întrebat tatăl: „Tati, dacă Iisus a murit pentru noi, de ce mai trebuie să murim şi noi?“

Tatăl răspunse: „Lasă-mă să mă gândesc şi îţi voi da un răspuns în curând“. În drumul spre cimitir, maşina funerară a fost depăşită de un camion mare, care îşi aruncă umbra imensă peste cei plecaţi să petreacă pe ultimul drum femeia răposată.

Atunci tatăl îi spuse fetiţei: „Ai văzut camionul acela mare care tocmai a trecut pe lângă noi? Dacă ai avea de ales, ai vrea să te calce camionul sau să treacă doar umbra lui peste tine?“

„Numai umbra aş vrea să treacă“, răspunse fetiţa.

„De ce?“, întrebă tatăl.

„Pentru că umbra nu-mi face nici un rău“, adăugă cu convingere fata.

Atunci tatăl răspunse: „De când Hristos a murit pe Cruce şi a biruit moartea noastră prin moartea Lui, pentru noi experienţa morţii a devenit ca o umbră. Nu ne mai face nici un rău. Doar ne aduce mai aproape de Dumnezeu“.

„Camionul“, moartea, L-a lovit cu toată forţa pe Iisus. El a primit lovitura grea a morţii în plin. Ceea ce ne atinge pe noi acum este numai umbra morţii. De aceea, dacă omul crede în Hristos şi este cu El, e limpede că acela poate spune ca şi psalmistul: „De voi şi umbla prin valea umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti“. (Preluare din volumul Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris, Editura Sophia, 2009)