Omul care i-a vindecat pe toţi

Domnul Hristos Însuşi a vorbit de mai multe ori despre pătimirile Sale din Ierusalim. În Sfânta Evanghelie de la Ioan, avem cuvântul că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat ca oricine care crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). În planul de mântuire era cuprinsă şi jertfa, şi răstignirea, şi pătimirea Domnului Hristos. Cândva, Domnul Hristos, ca om unit cu Dumnezeu, dar în firea omenească, Şi-a manifestat într-un fel ezitarea în faţa morţii, în faţa răstignirii. Şi a zis că oare s-ar putea să treacă, să nu ajungă la pătimire, şi după aceea tot El a zis că „doar pentru ceasul acesta am venit“. Iar în grădina Ghetsimani L-a rugat pe Tatăl, dacă este cu putinţă, să treacă de la El paharul acesta, dar „nu voia Mea - zicea - ci voia Ta să se împlinească“. Toate acestea arată că Domnul Hristos a suferit, a arătat în firea omenească stări asemănătoare cu stările pe care le au oamenii în faţa suferinţei. Dar pentru că era nevoie de suferinţa Mântuitorului pentru mântuirea noastră - a suferit El ca să nu suferim noi, ca să ierte păcatele noastre - Mântuitorul a primit jertfa. A intrat întru mărirea Sa ca om prin pătimire. Fiind prevăzută în planul de mântuire şi răstignirea Mântuitorului, şi suferinţele Mântuitorului sunt luate în consideraţie, lucrurile s-au petrecut potrivit cu proorociile. În Sfânta Evanghelie de la Matei e scris că Domnul Hristos, în faţa unei situaţii în care ucenicii voiau să-L apere de pătimiri, de suferinţe, a zis că ar putea să-L roage pe Tatăl şi să-I trimită mai mult decât douăsprezece legiuni de îngeri să-L apere, dar atunci cum se vor împlini Scripturile?