Ortodoxia, credinţa noastră

Ortodoxia este credinţa noastră, moştenită din moşi-strămoşi şi păstrătoarea fiinţei noastre naţionale. În acest sens, reperul cel mai important al culturii noastre naţionale, poetul Mihai Eminescu, afirma în secolul al XIX-lea că „Biserica Răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într- un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre polonezi, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”.

A fi ortodox este cartea de identitate a românului de 2.000 de ani, deoarece „român înseamnă o anumită structură spirituală, formată de-a lungul istoriei, în care structura spirituală există ca o parte integrantă sau esenţială a Ortodoxiei, unul dintre factorii istorici care au plămădit sufletul românesc, aşa cum este el azi”, ne spune cel mai mare teolog român, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.

Ortodoxia este calea cea dreaptă ce ne duce la mântuire. Ea Îl slă­vește pe Dumnezeu şi se îm­păr­­tășește de slava Lui. Ortodoxia este un mod de viaţă, care se vede prin faptele noastre, care trebuie să fie în duhul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. Ortodoxia universală se defineşte ca Biserica adevărată, care reprezintă comunitatea creș­tină a celor care trăiesc plenar adevărurile de credinţă vestite lumii de Sfinţii Apostoli şi mărturisite de Teologia Patristică, prin sinoadele ecumenice.

Unul dintre cei mai iubiţi sfinţi contemporani, Cuviosul Paisie Aghioritul, ne spune: „Biserica noastră Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singura lipsă care se prezintă este din partea noastră, atunci când nu reprezentăm corect Biserica, de la cel mai mare în ierarhie până la cel mai simplu credincios. Se poate să fie puţini cei aleşi, dar acesta nu este un lucru neliniştitor. Biserica este Biserica lui Hristos şi El o cârmuieşte. Nu este Biserică ce se zideşte cu pietre, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos”.