Paracunoscut

În enunţul "Numele meu adevărat e cunoscut şi paracunoscut", citat în textul articolului de săptămâna trecută, compusul cu para- înseamnă răscunoscut sau foarte cunoscut, aşadar are valoarea de calificativ; am putea spune chiar cu nuanţa de superlativ (indiferent de faptul dacă respectiva cunoaştere este favorabilă sau nu pentru emitent: când despre cineva se spune că este cunoscut "ca un cal breaz" referinţa poate fi şi la o reputaţie dubioasă!).

Este interesant de urmărit procesul prin care s-a ajuns la această valoare, deoarece se porneşte de la semnificaţia "pe lângă", "suplimentar", specifică formantului para- prin îndepărtată etimologie a grecescului para, ce înseamnă "lângă, alături, vecin" şi pe care o mai recunoaştem în adjectivul paramilitar: "formaţia paramilitară" este aceea organizată şi dotată după modelul celor militare, fără să aparţină însă armatei (vezi valori comparabile pentru parapsihologie sau paranormal).

De aici, uşor de înţeles este trecerea spre valoarea de "suplimentar", dar în direcţia excesivului. În Limba română actuală. O gramatică a "greşelilor" (Iaşi, 1943), Iorgu Iordan a remarcat apariţia unor construcţii cum sunt "legi şi paralegi", "ordine şi paraordine", "rapoarte şi pararapoarte", "regulamente şi pararegulamente", "statistici şi parastatistici" etc.; tot Iordan va considera astfel de formaţii drept creaţii de moment, care pot fi atribuite oamenilor instruiţi, ce îşi exprimă, astfel, ironic, nemulţumirea faţă de numărul mare al obiectelor în discuţie. Zona apariţiei poate fi mediul administrativ, al funcţionarilor, agasaţi de "directori şi paradirectori", "şedinţe şi paraşedinţe".

Dar există şi alţi nemulţumiţi, de exemplu cei, nu puţini, care plătesc "taxe şi parataxe" ("dar şi pe asta se pun taxe şi para taxe", după cum se plâng nişte pescari; pescuitul.ro), ca să nu mai vorbim de cei care susţin "examene şi paraexamene" ("examene şi para examene trecute doar ei ştiu cum"; debtscollagency.ro).

Insistenţa, neplăcută-neplăcută, dar are şi partea ei bună, care este temeinicia rezultatelor, a concluziilor (dacă este vorba de rapoarte ori statistici). De aceea, cu para- se formează, recent, numeroase formule de apreciere. Pornim de la cele de tip "clasic", reprezentând amplificarea primului cuvânt (ce poate fi atât o formă verbală, cât şi un substantiv): "Eu mă informez din studii ale altor oameni de ştiinţă, care au verificat şi paraverificat" (roportal.ro); "Am privit chiar câteva filme documentare şi paradocumentare în care cercetători ai fenomenului OZN spuneau că această credulitate este foarte păguboasă pentru rasa umană" (eleonora-lisnic.blogspot.com); "Este ştiut şi paraştiut" (forum.softpedia.com).

Noutatea care a intervenit este aceea că acest para- de întărire apare în cuvinte care, în construcţii bimembre, nu mai reiau termenul precedent, fiind doar sinonime parţiale ale acestuia, ca în cazul "Principiul entropiei a fost testat şi paraverificat" (athenian-legacy.com), după cum, uneori, un asemenea cuvânt exprimă o consecinţă în raport cu semnificaţia primului: "Ştiu că textul e clasic şi paraştiut" (forum.desprecopii.com). În sfârşit, un cuvânt compus cu para- având valoarea de superlativ poate să fie antrenat în exprimare chiar într-o construcţie eliptică, primul termen fiind subînţeles: "Acest lucru este paraştiut" (stiri.rol.ro).

Am dat mai multe exemple din vorbirea curentă reflectată de textele postate pe internet deoarece în dicţionarele limbii române cuvintele din această clasă lipsesc (am văzut că Iordan le-a înregistrat ca expresii spontane). Ca efect al creativităţii, rezultate "clasice" ale compunerii, cum ar fi adjectivul paranormal, numind, în fond neutru, fenomene sau manifestări situate în afară de ceea ce este normal, poate primi, ocazional, semnificaţia de "aparte" cu referire la un obiect considerat deosebit; iată formularea unei întrebări de pe internet: "Care e cadoul tău paranormal?", cu traducerea în engleză (preluăm grafia sursei): "What is your Paranormal gift?" (animezup.com).