Portofoliul educaţional, un fel de „carte de identitate“ a elevului

O deficienţă a sistemului educaţional autohton constă (şi) în gestionarea secvenţială şi lacunară a datelor despre elev, despre evoluţia lui anterioară, despre capacităţile sale potenţiale sau probate. În afară de carnetul de elev (o interfaţă informaţională dintre şcoală şi familie care, de cele mai multe ori, rămâne la îndemâna elevului) sau a catalogului şcolar (care trece, după consumarea anului şcolar, în arhivă), alte instrumente de oglindire şi de reţinere a trăsăturilor personalităţii lui, mai extinse sau mai sintetice, nu mai sunt. Informaţiile cu privire la nivelul sau evoluţia competenţelor sale se pierd în timp, mai cu seamă la trecerea dintr-un ciclu în altul, astfel încât profesorii care preiau un elev la un moment dat trebuie să aştepte ceva vreme pentru a-şi creiona un tablou despre trăsăturile lui.

Începând cu acest an şcolar se instituie o nouă modalitate de colectare şi structurare a datelor cu privire la evoluţia personalităţii elevului, anume, portofoliul educaţional.

Ce reprezintă acesta? Portofoliul educaţional se constituie dintr-o colecţie de documente care evidenţiază competenţe dobândite de elev în activităţile de învăţare realizate atât în mediul formal, cât şi în cel nonformal şi informal. El are o valoare explicit formativă şi prognostică, ameliorând procesul de învăţare la elev, anticipând şi limitând blocajele, dificultăţile sau eşecurile potenţiale. Totodată, acest instrument se constituie şi într-o sursă de semnalare timpurie a unor abilităţi, aptitudini, interese relevante pentru preorientarea şi orientarea şcolară sau profesională a elevului.

Acest instrument este instituit începând cu clasa pregătitoare şi este actualizat/completat continuu de cadrele didactice direct responsabile de monitorizarea evoluţiei elevului (învăţătorul/profesorul pentru învăţământul primar, respectiv profesorul diriginte), însoţind întregul parcurs al elevului de-a lungul şcolarităţii obligatorii.

Portofoliul educaţional devine un fel de "carte de identitate" educaţională a elevului, care va fi "purtat" de către elev atât pe diferitele trepte de învăţământ, cât şi de la o entitate grupală la alta (clasă, şcoală). Responsabilitatea gestionării portofoliilor educaţionale revine conducerii fiecărei instituţii de învăţământ. Acesta poate fiinţa atât într-un format scris/tipărit, cât şi în format digital. Instrumentul în discuţie va reprezenta principalul referenţial de generare a Planului Individualizat de Învăţare pentru fiecare elev (asupra căruia ne vom opri în alt episod).

Portofoliul educaţional este un document administrativ care însumează atât elemente obligatorii, cât şi elemente complementare, individualizate. Elementele obligatorii vor fi constituite din: rezultatele la probele naţionale de evaluare instituite la nivelul întregului sistem de învăţământ, situaţiile şcolare pe discipline/ani şcolari (în format textual-narativ şi într-un format vizual-grafic) şi fişa psihopedagogică. Cele complementare se referă la: certificate, diplome care atestă diferite competenţe/interese şcolare şi extraşcolare (culturale, artistice, sportive, psihosociale), alte înscrisuri cu conţinut relevant pentru aptitudinile sau abilităţile probate de elev, produse obiectuale sau performări ale elevilor (înregistrări foto, audio-video etc.).

La completarea portofoliului educaţional vor conlucra responsabilii direcţi (învăţătorul, profesorul, dirigintele) cu celelalte cadre didactice, cu părinţii elevilor, cu elevii înşişi şi cu alţi factori abilitaţi.

Portofoliul educaţional este deocamdată complementar formelor tradiţionale de înregistrare, administrare şi comunicare a rezultatelor şcolare obţinute de elevi (catalogul şcolar, carnetul de elev ), urmând ca pe viitor să se reflecteze la oportunitatea de a le înlocui complet.