Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Nu ne este de folos a şti ziua şi ceasul morţii

Răspunsuri duhovniceşti: Nu ne este de folos a şti ziua şi ceasul morţii

Data: 13 Mai 2009

De ce Dumnezeu nu îngăduie să ne cunoaştem momentul morţii?

La această întrebare ne răspunde un Sfânt Părinte: „Dumnezeu n-a voit să cunoaştem ceasul cel din urmă al vieţii noastre pentru ca fiecare ceas să-l socotim ca fiind cel din urmă şi deci oricând să fim pregătiţi!“. Însuşi Mântuitorul ne sfătuieşte astfel în Pilda celor zece fecioare, atunci când spune: „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul, când vine Fiul Omului“ (Matei 25, 13). Totuşi, să ne închipuim că am şti dinainte ziua şi ceasul când vom muri. Ar fi oare ştiinţa aceasta spre binele sufletelor noastre? Nicidecum. O asemenea descoperire nu ne-ar fi de folos şi cred că o groază cumplită ar cuprinde sufletele oamenilor. De frică, unii şi-ar pierde minţile. Alţii, dintr-o pornire de deznădejde, ştiind că numai atât de puţin mai au de trăit, şi-ar cheltui viaţa în cele mai urâte plăceri. Nu se poate şti câţi dintr-o sută s-ar mai gândi atunci la suflet şi la judecata din urmă.

De aceea, mai bine este aşa cum a rânduit Dumnezeu, să nu ne cunoaştem ceasul sfârşitului nostru, dar să fim gata oricând a da socoteală de faptele noastre fără să ne fie ruşine de felul în care ne-am trăit viaţa.

Ce este bine să facem?

De moarte nimeni nu poate scăpa. Toţi suntem datori să plătim acest tribut obştesc atunci când va rândui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dacă ceasul morţii ne este necunoscut şi suntem îndemnaţi să priveghem şi să ne pregătim ca pentru cel mai mare şi ultim examen din viaţa pământească, atunci această aşteptare a clipei din urmă nu trebuie să fie o stare pasivă, de nelucrare, plină de groază, ci, dimpotrivă, trebuie să fie o aşteptare senină, însoţită de muncă statornică, plină de hărnicie şi de voie bună. Să avem, însă, în acelaşi timp, o grijă neîncetată pentru a ne păstra - pe cât se poate - sufletul cinstit, inima curată şi trupul neîntinat de patimi, ştiind că trupul, împreună cu sufletul nostru, sunt lăcaşul Duhului Sfânt din noi.

Drept aceea, trebuie să ne sfinţim viaţa prin Sfintele Taine; să trăim în bună înţelegere unii cu alţii; să nu ne bârfim între noi, să nu ne înşelăm unii pe alţii, să nu ne invidiem şi să nu ne urăm unii pe alţii, ci, dimpotrivă, să ne sârguim a trăi ca fraţii, fiind cu toţii fii ai Aceluiaşi Părinte ceresc pe Care Îl numim Tatăl nostru; să ne ostenim a ne trăi vremelnica noastră viaţă aşa după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotrivă cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-va întru dragoste, care este legătura desăvârşirii“. (Convorbire cu părintele Sofian Boghiu)

Citeşte mai multe despre:   moarte  -   Cuvinte duhovnicești ale Părintelui Sofian