Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 39-40, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 166 „Acela, (...)care s-a mutat, în cele lăuntrice, din moarte la
19 Oct, 2025
x
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 39-40, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 166 „Acela, (...)care s-a mutat, în cele lăuntrice, din moarte la
Puterea milosteniei e atât de mare, încât poate curăța nu numai păcatele, ci poate alunga chiar moartea. Şi-ți voi spune cum.
Un episod vechi-testamentar care ilustrează o moarte cauzată de contactul cu sfințenia lui Dumnezeu este povestea lui Uza (2 Regi 6, 1-11). Dorind să ridice Domnului un templu în Ierusalim, regele David decide să
În Sfânta Scriptură există câteva episoade în care anumite persoane suferă grave consecințe în urma întâlnirii lor cu sacrul. Aceste întâmplări ne dezvăluie cum, intrând într-un spațiu consacrat sau ven
Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. XVI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 55-56 „... la Tatăl, în atmosfera strălucitoare a (vieții) sfinților, multe lăcașuri
Centrul cultural „Socrate” al Parohiei Miroslava II din județul Iași a găzduit, în contextul acţiunilor incluse în „Luna pentru viaţă” derulată la nivel naţional pe parcursul lunii martie, o
Una din cărțile lui Alexandru Soljenițîn descrie moartea bătrânilor din interior, scrisă când se afla în orașul Semei unde se trata de o tumoare canceroasă, în calitate de profesor. El scrie despre bătrâni
Moartea este singura certitudine a vieții pământești. Poate vei fi bogat sau sărac, inteligent sau simplu, apreciat sau desconsiderat, poate vei trăi singur, vei avea familie sau vei fi monah, dar cu
Bătrânul poate să ducă o viață pământească în adevăratul sens al cuvântului. Pentru tineri, de multe ori, bătrânul este aproape mort. Mort pentru că el nu mai poate să râdă la glumele lor, nu mai
În istoria Bisericii aflăm multe exemple de oameni care au pierit sufletește, deși ei înșiși au viețuit în vecinătatea sfinților sau a unor oameni cu trăire și cunoaștere duhovnicească înaltă. Au
Moartea nu poate fi decât copleşitoare, amintindu-ne doar de micimea noastră. Ce rămâne după noi? Un copil? O casă? Un copac? O slujbă memorabilă a unui preot dedicat şi convins? Rămânem doar ca o poză
Considerăm că timpul este o resursă infinită, până când aflăm că un apropiat are un diagnostic terminal, iar zilele i se împart și i se calculează în funcție de un set de analize sau un
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, pp. 129-130 „Acum moartea nu mai este moarte, ci somn, călătorie, mutare dintr-un loc mai
Mai mult decât până acum, ultimii ani ne-au adus sub ochii cotidianului moartea. Nu. Nu ne-am obișnuit cu ea, dar a intrat în faptul divers al știrilor și în demonizarea colectivă. Moartea de
Cercetând scrierile Vechiului Testament, putem constata faptul că, atunci când se aduce în discuție ideea despre moarte, interesul principal îl reprezintă cauza acesteia și mai puțin natura ei. Astfel, moartea
Învierea Mântuitorului, taina vieţii biruitoare asupra morţii, dă sens etern existenţei noastre încă de pe pământ. Este o trecere recuperată, ca dar de la Cel ce a înviat gustând cu Trupul Său moartea
O învățătură de mângâiere duhovnicească și, totodată, un viu îndemn spre nădejde în cazul adormirii întru Domnul a unui copil găsim într-un capitol intitulat „Credincioasele”, din romanul Frații Karamazov. Aici, autorul surprinde, cu sublimitatea literară specifică, situația dramatică a unei tinere mame care tocmai își îngropase pruncul. Această femeie îndurerată, care în disperarea ei își părăsise temporar casa și bărbatul, ajunsă în preajma starețului Zosima de la schitul Mănăstirii Optina din Rusia, după ce își varsă prin cuvinte toată pătimirea ei înaintea bătrânului cuvios, capătă putere și nădejde prin următoarea sfătuire: „Ascultă ce-ți spun eu, fata moșului. A fost odată un preafericit sfânt, și sfântul ăsta a văzut într-o zi în biserică o femeie ce-și jelea ca și tine pruncul - avusese și ea un singur odor, și Dumnezeu, tot așa, îl chemase la Dânsul. Au nu știi tu, oare, a dojenit-o sfântul, cât de cutezători sunt pruncii care se înfățișează la scaunul Atotputernicului? Nimeni în toată Împărăția cerurilor nu se încumetă ca ei. Tu, Doamne, grăiesc ei, ne-ai dăruit viață, și nici n-am apucat bine să deschidem ochii, că ne-ai și luat-o înapoi. Și atâta se roagă și cutează să ceară fără nici o sfială, că Dumnezeu le dă numaidecât harul îngeresc. Așa că, zice sfântul, bucură-te, femeie, nu mai plânge în zadar, căci fătul tău se află acum în grădina lui Dumnezeu, printre îngerii din cer” (F.M. Dostoievski, Frații Karamazov, Ed. pentru Literatură universală, București, 1965, p. 66).
Textele și spațiul liturgic nu fac abstracție de prezenţa copilului în viaţa Bisericii. Sunt multe rânduieli și rugăciuni destinate integral sau parțial pruncului sau copilului în prima perioadă a vieții, pe care sfințiții slujitori le săvârșesc sub călăuzirea Duhului Sfânt. Prin Trupul tainic al Fiului (Efeseni 5, 23; Coloseni 1, 18), Dumnezeirea, Sfânta Treime, Care Însăși l-a frământat din lut pe om și i-a dăruit suflare de viață (Facere 2, 7), Își manifestă continuu iubirea adăpostitoare față de cea mai valoroasă făptură din univers, încă din prima zi a venirii acesteia pe lume și până la revenirea acasă, în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu și a tuturor sfinților.
Singura și adevărata realitate a vieții umane este cea situată în dimensiunea eternității. În această perspectivă, viața și moartea terestră primesc un cu totul alt sens. Omul a fost creat pentru veşnicie
Moartea unui creştin constituie un eveniment deosebit pentru membrii familiei sale, dar și pentru întreaga comunitate în care a vieţuit. Înainte de împlinirea formalităților legale care presupun constatarea
Grija pentru cei adormiți este un foarte prețios dar de sus, pe care Biserica noastră l-a cultivat dintotdeauna. Cei adormiți în Domnul, precum și tot ceea ce ține de trecerea din această lume, știm cu toții din Biserică că reprezintă ceva absolut fundamental pentru viața și spiritualitatea creștină. Teologiei îi revine greaua misiune de a-i prezenta omului modern moartea fizică, nu ca final trist, dramatic, ci ca trecere și nou început. Cu adevărat, tratarea morții este o problemă teologică prin excelenţă şi însăşi teologia îşi găseşte deplinătatea numai trecând prin și dincolo de moarte. Pe parcursul anului 2021, în cuprinsul Patriarhiei Române se intensifică într-un chip aparte această lucrare atât de folositoare pentru părinții și frații noștri cei adormiți în Domnul, cât și pentru noi toți care, prin rugăciune, milostenie și îngrijirea mormintelor, ne statornicim într-o adâncă comuniune cu ei, în Dumnezeu pentru Care nu există moarte.
