Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Patristica Milostenia învinge moartea

Milostenia învinge moartea

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 09 Mar, 2020

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 218

„Puterea milosteniei e atât de mare, încât poate curăța nu numai păcatele, ci poate alunga chiar moartea. Şi-ți voi spune cum.
– Dar care om milostiv, mă poate întreba cineva, a scăpat de moarte? Nu vedem că toți suntem sub tirania morții!
– Nu te tulbura, iubite! Faptele au să-ți spună că puterea milosteniei a biruit tirania morții. Era o femeie numită Tavita, care tâlcuită înseamnă Căprioara; lucrul ei de fiecare zi era a strânge sieşi bogăție sufletească din fapte de milostenie. Scriptura ne spune că îmbrăca văduve şi le dădea tot ce le trebuia. S-a întâmplat că s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi uită-mi-te acum, iubite, cum văduvele, care au fost ajutate de Tavita, cum trupurile îmbrăcate de ea, răsplătesc pe binefăcătoare la timp potrivit! S-au dus la apostol, ne spune Scriptura, şi i-au arătat hainele şi toate câte a făcut Căprioara pe când era cu ele. I-au cerut pe hrănitoarea lor, au vărsat lacrimi şi au înduplecat pe apostol spre milă (Fapte 9, 36-39). Ce a făcut fericitul Petru? Plecându-şi genunchii, spune Scriptura, s-a rugat; şi întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală! Iar ea şi-a deschis ochii şi văzând pe Petru a şezut. Petru dându-i mâna a ridicat-o; şi chemând pe sfinți şi pe văduve le-a dat-o vie (Fapte 9, 40-41). Ai văzut puterea apostolului, dar mai bine zis, puterea Stăpânului, Care lucra în apostol? Ai văzut ce răsplată mare au avut facerile de bine către văduve chiar pe lumea aceasta? Te întreb: a dat ea văduvelor cât a primit în schimb? Nu! Ea le-a dat haine şi hrană, iar ele au readus-o la viață, au alungat moartea din ea; dar mai bine zis nu ele, ci Stăpânul nostru cel iubitor de oameni, pentru grija ce-a avut-o Tavita de văduve.
– Ați văzut, iubiților, puterea leacului? Să ne procurăm cu toții leacul acesta. Nu e scump, deşi are atât de mare putere! E tare ieftin şi nici nu are nevoie de multă cheltuială.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 375-376

„ (…) dacă e cu putință să se primească cu gândul cele negrăite şi nevăzute, se poate cunoaşte cu atât mai mult, încă de acum, fericirea răsplătirii din partea celor miluiți. Căci bunăvoința ce se naşte în suflet, față de cei ce i-au arătat milă în viața aceasta, rămâne în veci după cuviință, în cei ce se împărtăşesc de har. Ce e deci mai firesc decât ca în vremea cercetării, cunoscându-se binefăcătorul de către cei ce au fost bucurați de el, sufletul acestuia să se veselească de glasurile mulțumitoare către Dumnezeu, care-i vor aduce lauda întregii zidiri? Oare de ce altă fericire va mai avea nevoie cel ce va fi lăudat într-un astfel de teatru pentru faptele sale cele bune?”