Răspunsuri duhovniceşti: „Rugaţi-vă pentru el cu rugăciunea de mamă“

Părinte Arsenie, cum să ne purtăm cu cei care ne supără?

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu şi pe acela, şi de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi şi tu şi să te încununezi!

Bunăoară, dacă se găseşte cineva în situaţia să duşmănească pe cineva, se găseşte în situaţia să-l judece, pentru că este, într-adevăr, incorect. Deci, îţi este incomod şi ţie, şi celorlalţi. Dar dacă ar sta omul de vorbă cu Dumnezeu: „Măi, dragă, Eu îl iubesc şi pe acela, aşa cum e. Dă-te de partea Mea, ca să-l iubeşti şi tu. Eu îl iubesc aşa cum este. Căci de aceea îl ţin în viaţă. Dă-te de partea Mea şi lasă, nu-l mai duşmăni; Eu sunt Dumnezeu şi tot Eu te ţin şi pe tine. Tu câte greşeli faci şi ţi le trec cu vederea?“ Acest dialog intim cu smerenie să se facă, şi tu eşti asigurat. Şi răsare cu orice chip iubirea, fără de care nu se poate face nimic, chiar dacă ai da munţii la o parte; chiar dacă ţi-ai sfâşia trupul să ardă pentru Hristos. Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte-l!“, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de Apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?“

Ce să fac atunci când copilul meu nu mai ascultă?

A le băga copiilor mintea în cap este o datorie pentru orice părinte, deci şi pentru dumneavoastră. De ce să vă temeţi ? Cuvântul spus cu dragoste nu întărâtă niciodată. Numai cuvântul spus de sus n-aduce niciodată roadă. Ca Domnul să binecuvânteze scăparea copiilor dumneavoastră de primejdii, trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Milostiv este Dumnezeu! El are multe mijloace să preîntâmpine nenorocirile - mijloace la care noi nici nu gândim. Dumnezeu cârmuieşte toate. El este înţelept, Atotbun şi Atotputernic. Iar noi suntem ai împărăţiei Lui. De ce să vă descurajaţi ? El nu îi va lăsa pe ai Săi. Singura dumneavoastră grijă trebuie să fie a nu-L jigni, ca El să nu vă şteargă din numărul alor Săi. Pe fiul dumneavoastră îl va înţelepţi Domnul. Rugaţi-vă pentru el cu rugăciunea de mamă. Mai spuneţi-i uneori şi câte un cuvinţel - dar acest cuvinţel să iasă din dragoste îndurerată şi din plânsul inimii, fără reproşuri şi văicăreli. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie; pr. Arsenie PAPACIOC, Taina iubirii)