Rugăciunea, timpul și mediul online

Există un loc și un timp pentru toate. Sunt momente pe care le dedicăm grijilor cotidiene și momente pe care le rezervăm întâlnirii cu Dumnezeu. Iar acestea din urmă, parcă tot mai rare și mai grăbite, tind să își piardă orice sens, dacă le subordonăm nimicniciei ce ne înconjoară, deoarece rugăciunea are nevoie, orice ar fi, de un spațiu liniștit și de un suflet pe măsură, de prezența fizică și spirituală, nu doar de o umbră pe zidul văruit al existenței.

Desigur, este tot mai greu să găsești timp chiar și pentru tine, într-o lume transformată în scenă, dedicată, parcă, expunerii și dezvăluirilor autobiografice aproape neîntrerupte. Cei mai mulți dintre noi își „pun pe tarabă” trăiri cotidiene și idei de împrumut, fără încetare, în speranța unei vizibilități de durată ori a unei celebrități de moment. Și rețelele sociale abundă, să recunoaștem, de urmele pașilor celor mai mulți dintre noi, de la trezirea, în pragul unei noi zile, până la istovita așezare în pat, printre vise. Împărtășim cu alții preferințe culinare și vorbe de duh, fotografii cu nepoții și achiziții recente, amintiri dragi și năzuințe personale. Ba, mai nou, există oameni, poate bine intenționați, care postează, la loc vizibil, până și rugăciuni, printre ele strecurându-se și niște fraze stranii, atribuite unor părinți sau chiar unor sfinți ai Bisericii, cu invitații către cunoscuți și necunoscuți să le rostească. Dacă toate celelalte țin de viața fiecăruia, de alegerea sa de a le împărtăși ori nu, în privința rugăciunii „online” cred că este atinsă o graniță care nu trebuie traversată.

De la muzică și filme până la sport și discuții libere, totul a devenit disponibil pe ecranul bine luminat și - aparent - nici nu mai este ne­voie să te ridici de pe scaun pentru a face mii de lucruri.

Unele persoane sunt dornice să așeze, cu orice preț, viața bisericească sub semnul schimbării și al modernității, să sugereze astfel de site-uri cu specific ortodox. Acolo - merge mai departe propunerea - se poate amenaja un spațiu de rugăciune, că nu are toată lumea dispoziția de a merge într-un lăcaș de cult.

Există un loc și un timp pentru toate. Însă nimic nu este atât de important încât să ne îndepărteze de rugăciune. Cât despre noile soluții, generate de o prea mare apetență pentru substitutele moderne ale unei vieți firești, ar trebui să ne rămână în suflete cuvintele Sfântului Apostol Petru, care, la întrebarea Mântuitorului - de ce nu pleacă de lângă El, ase­­menea altora -, a răspuns, în numele celor­lalți Apostoli și, aș zice, în numele nostru: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice” (Ioan 6, 68).