Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
Scrisori către Dumnezeu
Prima scrisoare pe care I-am trimis-o lui Dumnezeu a fost înainte de a merge la școală. Nu știam nici să scriu, nici să citesc, dar Dumnezeu a înțeles totul.
Mai greu mi-a fost cu turla bisericii, vârful ei era singura peniță cu care se putea scrie pe cer. Cum literele din alfabet îmi erau necunoscute, ce-ar fi, mi-am zis, când m-am ridicat pe vârfuri și am luat turla bisericii în mână (era de zeci de ori mai înaltă decât mine, dar asta nu m-a împiedicat să ajung la ea și să-i apropii vârful de cer), ce-ar fi, am spus, să mă folosesc de stolul de porumbei ce dădea ocol turlei, ceea ce am și făcut, scriind cu porumbei primele rânduri.
Dumnezeu mi-a înțeles pe loc scrisul. Dar cum porumbeii se terminaseră și eu nu încheiasem ce aveam de spus, m-am folosit mai departe de salcâmii din preajmă. Apoi de asfințitul Soarelui, pe urmă de înserare. Bine că era o scrisoare foarte scurtă.
De altfel, toate scrisorile pe care I le-am trimis în vara aceea lui Dumnezeu au fost scurte. În felul acesta nu consumam decât foarte puțin cer, plus că turla bisericii începuse să se cam încline și mi-era frică să nu dea preotul vina pe mine. Nici gând ca Dumnezeu să mă spună. N-a scos o vorbă despre scrisorile primite de la mine. Nici eu n-am spus nimănui.
După care am mers la școală. Și-am început să-I scriu lui Dumnezeu cu literele din alfabet, pe hârtie. Dar n-a primit nici una dintre scrisorile acestea. Pe celelalte dinainte, da. De aceea îmi doresc uneori să uit cât mai repede tot ce-am învățat la școală, ca să pot să-I scriu lui Dumnezeu din nou.





.jpg)