Sfaturi practice pentru începători în ale postirii

Pentru că Postul Mare se apropie, iată câteva sfaturi pentru cei care s-au decis să țină postul pentru prima dată. Arhimandritul Markell (Pavuk) recomandă celor care s-au hotărât să țină postul pentru prima dată să se înfrâneze treptat, însă nu doar de la mâncare.

Aceștia ar trebui să înceapă să postească puțin câte puțin. În primul rând, trebuie să postească (ceea ce nu înseamnă să se înfrâneze doar de la carne și lapte) cel puțin vinerea. Apoi să postească încă o zi: miercurea. În timpul Postului Mare trebuie să înte­țească și mai mult postul: să postească în timpul primei și ultimei săptămâni a Postului Sfintelor Paști. Astfel, postul se va transforma treptat într-un obicei. Sufletul însuși va tânji după post pentru a obține pacea, dragostea și mila.

Pe lângă abstinența de la mâncarea de dulce, trebuie să ne ab­ținem ferm de la vizionarea emisiunilor de divertisment televizate, de la ascultarea muzicii moderne rock și pop care predispune la și hrănește aroganța și agresivitatea.

La începutul zilei, trebuie bineînțeles citite rugăciunile de dimineață, iar la sfârșitul ei cele de seară (cărți de rugăciuni se află la vânzare în orice biserică ortodoxă la un preț destul de rezonabil). Postul și rugăciunea sunt ca două aripi care nu pot fi în nici un fel separate, pentru că nimeni nu poate să zboare doar cu o aripă. O persoană care postește fără a se ruga, fără să se împace cu vecinii săi, poate să-și prejudicieze grav sănătatea.

Este esențial să venim în casa lui Dumnezeu în fiecare duminică, să ne mărturisim păcatele și să primim Sfânta Împărtășanie cel puțin o dată pe lună.

De fiecare dată când biserica organizează vreo adunare de genul „Sfaturi generale pentru mântuirea sufletului”, în cadrul căreia cei prezenți primesc îndrumări bune și folositoare, să ne străduim să le împlinim.

Există încă o altă foarte importantă poruncă pe care Dumnezeu Însuși o dă acelora care postesc: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Mt. 6, 16-18).

Astfel, postul este în primul rând un mijloc de a smeri eul nostru mândru și egoist. În al doilea rând, el este un mijloc de a ajunge la dragostea nefățarnică față de Dumnezeu și de semeni. Cel care refuză să postească temându-se pentru sănătatea lui și arătând totodată către alții care nu postesc și sunt aparent oameni prosperi și fericiți își vădește prin aceasta insensibilitatea sa duhovnicească, starea sa de boală, indiferența și egoismul. Acești oameni nu vor fi niciodată capabili să-și găsească pacea în sufletele lor și să-i iubească cu adevărat pe semeni, chiar dacă recurg la serviciile celor mai buni psihologi.

Făcut cu chibzuință și cu sfat de la un părinte cu experiență, postul aduce pace, liniște sufletului și iubire jertfelnică pentru Dumnezeu și semeni.

(Traducere și adaptare din engleză după Archimandrite Markell (Pavuk), „Fasting: Practical Advice for Beginners”; www.pravmir. com)