Un hotel pentru o cameră

Nu putem determina decât propriile fapte, suntem stăpâni doar pe intenţiile noastre, în vreme ce impactul acestora asupra semenilor şi feedbackul sunt decise doar de ei. Și totuși, faptele bune nu rămân niciodată nerăsplătite. Chiar dacă nu primim ceva anume, bucuria pe care o are cel căruia îi faci bine ar trebui să fie satisfacția noastră. Echilibrul se stabilește însă când nici nu te aștepți. Pilda de astăzi vine să confirme vorba românească: „Bine faci, bine găsești”.

Într-o noapte extrem de ploioasă, acum mulți ani, un cuplu de bătrânei simpatici au intrat într-un hotel din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, pentru a se caza. La recepție, un bărbat prietenos le-a explicat că în oraș se țin trei congrese și hotelul este plin, dar că o să-i cazeze în camera lui. Nu îi putea lăsa să plece așa uzi, la ora unu noaptea, să-și caute cazare. Recepționerul le-a spus că vor dormi într-o cameră simplă, fără prea multe dotări, dar confortabilă, și că va avea grijă de cei doi să se simtă bine.

Cuplul a refuzat inițial, nu voia să deranjeze, dar tânărul binevoitor a insistat spunând că oricum lucrează în tura de noapte, așa că nu va folosi camera cu pricina. Bătrânii, impresionați de bunătatea bărbatului, au acceptat până la urmă. A doua zi, la recepție, cei doi își plăteau cazarea. Bătrânelul i-a spus celui care-l cazase: „Ești cel mai bun manager pe care l-am văzut. Ar trebui să conduci cel mai important hotel din New York. Poate într-o zi o să construiesc un hotel pentru tine. Recepționerul s-a uitat la ei cu blândețe și le-a zâmbit. Pe măsură ce părăseau hotelul, cei doi discutau despre altruismul bărbatului și de faptul că oameni ca el nu prea mai întâlnești în zilele noastre. După doi ani, recepționerul primea o scrisoare de la bătrân rugându-l să treacă prin New York. În plic erau și bilete de avion dus-întors. Bărbatul a decis să meargă, biletele erau deja plătite. Nu i-ar fi stricat o vacanță la New York. Bătrânelul l-a așteptat și i-a strâns mâna la aeroport. A chemat taxiul și au mers împreună în centrul orașului. Aici, pe Fifth Avenue, i-a arătat tânărului o clădire înaltă, frumoasă și luxoasă. „Uite, am construit hotelul pe care să-l conduci!”, i-a spus omul în vârstă. „Glumiți, nu-i așa?”, i-a zis recepționerul. „Te asigur că nu e cazul”, i-a zâmbit bătrânelul care era William Waldorf Astor. Hotelul pe care-l încredințase fostului recepționer nu era altul decât faimosul hotel Waldorf-Astoria. Numele managerului, George C. Bold.