Uniți pentru familia creștină, un modus vivendi autentic

Asistăm zilele acestea la un atac fără precedent asupra a ceea ce este mai frumos și mai nobil în orice societate de azi, de ieri și dintotdeauna, in­-s­tituția de drept divin care stă la baza oricărei comunități sănătoase din toate punctele de vedere, familia formată din bărbat și femeie, ca părinți ai copiilor lor.

Deși vorbim de familie tra­dițională, în mod autentic familia este doar familie și atât, pentru că orice altfel de conviețuire plăsmuită de mintea omului, contrar datului ontologic dumnezeiesc, nu este familie, ci o născocire spre distrugerea a ceea ce este natural, ființial omului, unirea bărbatului cu femeia prin binecuvântarea lui Dumnezeu și a Bisericii, spre perpetuarea nea­mului omenesc. În rest, orice altă formă de conviețuire (parteneriat, înțelegere de orice natură) nu are legătură cu sfințenia familiei, cu originea și scopul acesteia.

La nivel internațional există o preocupare pentru conservarea valorilor culturale, sociale și religioase ale oricărui popor, a diferitelor ONG-uri, mișcări ecologiste, structuri și organizații precum UNESCO, pentru salvarea a ceea ce este mai frumos, natural și nobil din patrimoniul mondial cultural, educațional și științific. Și ceea ce este mai important, fundamental pentru evoluția omenirii, este valoarea universal valabilă a familiei tradiționale, condiţie sine qua non  pentru o lume care speră la bine, frumos și adevăr și nu la o viață artificială, confuză și sterilă.

 Această lume care tinde spre distrugere sau autodistrugere caută mereu să-L înlocuiască pe Dumnezeu cu tot felul de idoli și false ideologii menite să destabilizeze națiuni, popoare și să provoace numai nefericire, ură, dezbinare, sărăcie, suferință, tragedii de multe ori iremediabile, este lăsată să sufere modificări „genetice” menite să construiască o lume hibridă, artificială, lipsită de normalitate și naturalețe. Toate aceste lucruri se întâmplă din cauza lipsei de credință și a indi­ferenței față de Dumnezeu, de semeni și de creație în general.

„Nici porțile iadului nu o vor birui”

Credem cu tărie și afirmăm faptul că familia este un organism viu în care se dezvoltă dragostea dintre un bărbat și o femeie, fiind totodată o condiţie indispensabilă creșterii sănătoase a copiilor și dezvoltării normale și armonioase a acestora. Presiunea care se exercită în lumea contemporană prin recunoaşterea a noi forme de coabitare constituie o adevărată ameninţare pentru creştini și pentru viitorul tinerei generații.

Trebuie să fim convinși că familia este un sanctuar, căminul sfânt al tuturor virtuţilor creştine, care aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra membrilor săi, aduce prosperitate, liniște, pace, înțelegere și armonie, atât în sânul ei, cât și în comunitatea locală din care face parte. Familia presupune comuniunea, iar comuniunea nu este posibilă fără iubire. Se naște întrebarea: ce mai înseamnă în conștiința omului modern valori perene, precum iubirea, pacea, înțelegerea, empatia, ajutorarea, prietenia, bunătatea, când totul pare a fi atât de devalorizat și relativizat, când anormalul s-a substituit norma­lității?

Putem observa fără un prea mare efort linșarea și loviturile fără oprire asupra Bisericii, prin diferite canale mass-media, internet, cu sprijinul unor instituții sau organizații care se consideră democratice, care se declară apărătoare ale drepturilor omului și care, sub stindardul luptei contra abuzurilor de tot felul, atacă și lovesc în ceea ce are mai sfânt și mai bun acest popor, Biserica lui Hristos, Biserica națională - Biserica Ortodoxă Română. Acestea sunt acțiuni care doresc să destabilizeze și ultima redută de apărare a românilor, a credinței și a tradițiilor bimilenare ale acestui neam încercat atât de greu de vicisitudinile istoriei, regizate și intensificate în acest an al Centenarului Marii Uniri, care conduc, inevitabil, la dezbinare accentuată între români și la pervertirea sentimentelor de unitate în duh, în credință și adevăr. Însă cei care încearcă de multă vreme decredibilizarea și slăbirea Bisericii uită un lucru esențial, uită o făgăduință și o mărturie dată de Însuși Capul nevăzut al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, Care spune „că nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Deși luptăm cu metodele democratice într-o țară europeană, care se consideră stat de drept, unde legea este cea care dom­nește mai presus de orice interes personal, totuși nu există aceeași măsură de judecată pentru toți, fapt dovedit prin inițiativa democratică a majorității de a schimba Articolul 48 din legea fundamentală a oricărui stat, Constituția țării, demers tergiversat prin diverse tertipuri, care blochează de ani buni acest referendum atât de important pentru afirmarea valorii familiei creștine în România, revenirea la normalitate într-o lume din ce în ce mai anormală.

Ba mai mult, privim la alte demersuri atât de dubioase și lipsite de coerență care au generat o serie de discuții publice: de exemplu, Strategia Națională de Educație Parentală, inițiată de Ministerul Educației Naționale, își dorește să schimbe „menta­litățile conservatoare”, învechite ale părinților, redefinind insti­tuția familiei drept „un produs sociocultural, o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socioculturale”, pregătind, astfel, terenul pentru acceptarea unor practici străine valorilor familiei tradiționale și ființei noastre creștine, intervenind nejustificat și ilegal în dreptul privat al familiei. Acest demers a fost inițiat fără să fie consultați factorii implicați direct în această problemă (Coaliția pentru familie, Biserica Ortodoxă Română, ONG-uri, alte comunități religioase etc.). Prin manipulare și dezinformare se încearcă inducerea unor false idei și atribuirea unei conotații negative familiei tradiționale, justificând, astfel, deschiderea către noi forme de conviețuire socială (cupluri homosexuale, LGBT, adopții de copii în astfel de medii etc.).

Încă o dată se ignoră faptul că familia autentică este o axiomă, este o bază solidă pe care pu­tem construi o nouă societate, este sămânța mereu verde, neuscată, care va rodi întotdeauna și va fi capabilă să reseteze omenirea spre un drum nou, spre civilizație și prosperitate, iar dacă pierdem acest modus vivendi ne pierdem demnitatea de oameni, de homo sapiens și homo spiritualis.