Cerc misionar în Parohia Moneasa, Protopopiatul Sebiş

În biserica parohială cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din localitatea Dezna a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute întâlnirea preoților din cadrul Cercului Misionar Sebiș I. În prima parte a întâlnirii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, în cadrul căreia soborul preoților și credincioșii prezenți au înălțat rugăciuni pentru vindecare de neputințe trupești și sufletești, iertare de păcate și întărire în credință.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către pr. Sandu Costin, de la Parohia Sălăjeni.

În partea a doua întâlnirii, în conformitate cu tematica anului omagial, preotul Ioan Iercoșan de la Parohia Aldești a susținut referatul cu titlul „Actualitatea, importanța și necesitatea sfintelor icoane pentru viața și misiunea bisericii azi”.

Părintele referent a arătat faptul că închinarea la sfintele icoane nu este idolatrie, întrucât ele sunt adevărate ferestre spre cer, care prin rolul lor multiplu vorbesc despre cele viitoare și despre frumusețea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.

Astfel, icoanele reprezintă o mărturisire tăcută și neîncetată a dreptei credințe, o imagine care cheamă spre sfințenie, în contextul dependenței de imagine, dar de o imagine desacralizată, în care se găsește omenirea astăzi.

Totodată, părintele referent a evocat și personalitatea și rolul esențial pe care Patriarhul Justinian l-a avut în vremea prigoanei comuniste în apărarea mănăstirilor.

Patriarhul Justinian a apărat monahismul ortodox românesc și a încercat să tempereze agresiunile puterii totalitare la adresa mănăstirilor, acestea fiind bastioane ale luptei spirituale împotriva comunismului. După deposedarea mănăstirilor de o mare parte a bunurilor materiale, Patriarhul Justinian a fost preocupat să găsească surse de finanțare care să permită așezămintelor monahale să supraviețuiască în vremurile vitrege care se întrezăreau. Cu multă chibzuință, el a susținut înființarea în incinta mănăstirilor a unor ateliere meșteșu­gărești care să execute comenzi ale unităților de stat, viețuitorii mănăstirilor asigurându-și astfel veniturile necesare vieții zilnice. Astfel, monahii și monahiile care au rămas în mănăstiri au salvat aceste mănăstiri, arătând utilitatea unirii rugăciunii cu munca.

Părintele referent a evocat și figurile a doi poeți creștini, Radu Gyr și Traian Dorz – mărturisitori în temnițele comuniste, îndemnând preoții mai tineri să se inspire din poeziile lor.