Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul

Miercuri-seară, în toate Bise­ri­cile Ortodoxe s-a săvârșit slujba Deniei Canonului Sfân­tului Ierarh Andrei, Ar­hie­piscop al Gortynei, capitala insulei Creta din Marea Mediterană. Acest ierarh, născut în 660 la Damasc, este cunoscut în literatura teologică mai ales ca melod, întrucât a compus o mulțime de imnuri liturgice. Tot de numele său este legat și genul liturgic numit „canon”, cu nouă cântări, el fiind primul alcătuitor de canoane.

Sute de credincioși timișoreni au venit la Catedrala Mitropolitană din Timișoara pentru a participa la Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul deniei, Mitropolitul Banatului a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a reliefat semnificațiile duhov­ni­cești ale acestor slujbe speciale săvârșite în săptămâna a 5-a din Postul Paștilor.

„În această seară, în toate bisericile, s-a auzit glas de pocăință. Credincioșii au auzit rostindu-se, din fața Sfintelor Altare, Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care a realizat o sinteză biblică a Vechiului și Noului Testament, punând în fața noastră chipuri de bărbați biblici care prin virtuțile lor au rămas, pentru noi, modele de pocăință. Acest Canon a fost darul pe care l-a făcut Ierusalimul, prin Sfântul Andrei, Constantinopolului, respectiv Sinodului VI Ecumenic. Sfântul Andrei Criteanul s-a dus la Sinodul VI Ecumenic cu acest buchet duhovnicesc, pe care l-a citit și l-a răspândit în rândul tuturor părinților partici­panți la sinod, fiind receptat, apoi, de toate bisericile Răsăritului”, a menționat Înaltpreasfințitul Părinte Ioan.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar integral doar în ziua de miercuri din săptămâna a 5-a a postului. Acest mirabil poem liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, pentru numărul mare de stihiri, pentru diversitatea temelor, dar şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice, învă­țături ce oferă „cheia” înțelegerii sinuoasei călătorii pe care o are de parcurs fiecare om până ajunge la ,,starea bărbatului desăvârșit”. Slujba are o semnificație aparte în viața liturgică a credincioșilor, fiind deopotrivă o meditație biblică și o rugăciune de pocăință, ce pune în atenție viața omului de la Adam până la Hristos, Noul Adam.

Canonul cel Mare la Mănăstirea Arad-Gai

Aceeași slujbă a fost săvârşită și în toate bisericile din Eparhia Aradului. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a slujit denia acestui canon în biserica mare a mănăstirii de maici Arad-Gai, purtând hramul „Acoperământul, veşmântul şi brâul Maicii Domnului”, în prezenţa soborului şi a mulţimii credincioşilor din municipiul Arad şi împrejurimi, care vin în mod frecvent să se închine în acest loc de trăire duhovnicească deosebită.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Timotei a pus înaintea ochilor sufletului celor prezenţi însemnătatea slujbei săvârşite şi foloasele duhovniceşti ce decurg din aceasta. Cântările şi citirile biblice trezesc omului credincios sentimente de căinţă, de părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cheamă la pocăinţă. Nu doar în mănăstiri, ci şi la Catedrala Arhiepiscopală, la unele biserici parohiale, în această a cincea săptămână a postului se oficiază slujba Canonului cel Mare, la care credincioşii participă cu multă evlavie, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.
Motivul pentru care s-a rânduit să se cânte şi să se citească Marele Canon şi viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca în ziua aceasta este acela ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti, acum când postul de patruzeci de zile se apropie de sfârşit, ci să se deprindă cu totul de a trăi în cumpătare. Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viaţa Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătaţi, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuieşte să nu mai cadă şi să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Şi, într-adevăr, povestirea vieţii Mariei Egipteanca înfăţişează cât sunt de mari iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu faţă de cei care doresc din tot sufletul să se întoarcă de la păcatele lor de mai înainte.

Canonul cel Mare la Catedrala istorică din Caransebeș

Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a oficiat slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeș. Foarte mulți credincioși, alături de elevi seminariști de la Seminarul Teologic „Episcop Ioan Popasu” și studenți teologi de la Secția de Teologie din Caransebeș, au fost prezenți la momentul de rugăciune care ne duce cu gândul la adevărata pocăință. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Ethos” al Episcopiei Caransebeşului.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns și în săptămâna a 5-a din Postul Mare, iar în această seară duhovnicească ne-am întărit recitind Canonul de pocăință. De asemenea, ne-am bucurat duhov­nicește să-i vedem pe toți cei care au participat la sfânta slujbă rugându-se împreună cu noi și făcând o incursiune în istoria Vechiului și Noului Testament, pentru că acest canon ne arată tuturor cum trebuie să devenim și să ne apropiem de Dumnezeu”, a arătat Preasfin­țitul Părinte Lucian.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul s-a citit, în patru părți, în primele zile ale Postului Mare, iar la denia de miercuri, din a cincea săptămână, canonul a fost citit integral.
„Această sfântă slujbă ne arată păcatele de care trebuie să fugim, pentru că toate personajele importante din Sfânta Scriptură sunt spre explicare și puse înaintea noastră ca să luăm aminte de ce trebuie să fugim și pe cine trebuie să urmăm. Așadar, trebuie să-L urmăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe toți sfinții și drepții și să fugim de oamenii păcătoși care s-au lepădat de Dumnezeu și care au preferat păcatul în locul virtuții”, a adăugat ierarhul.

Canonul cel Mare este un Canon de pocăință, adică un lung imn liturgic cu peste 250 de stihiri, alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.