Hramul Schitului „Sfântului Mare Mucenic Pantelimon”, Caransebeș

Pelerinii sunt așteptați la Schit, la fel ca în fiecare an, pentru a se bucura împreună de prăznuirea sfântului ocrotitor al lăcașului monahal, doctorul fără de arginți Pantelimon, având posibilitatea să se închine și la Sfintele sale Moaște, aflate în Biserica așezământului.

Foarte mulți credin­cioși din Episcopia Caransebeșului, precum și din alte părți, vin în fiecare an în data de 27 iulie, la Schitul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Caran­sebeș.  Această zi este una specială pentru așezământul monahal întrucât își cinstește ocrotitorul, pe sfântul tămăduitor, doctor fără de arginți, Pantelimon. 

Și în acest an obștea monahală de aici invită pelerinii să vină sâmbătă, 27 iulie, să i-a parte la bucuria hramului. Sfânta Liturghie va fi oficiată de către  Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caran­sebeșului, în altarul de vară al schitului. 

Toți cei care vin să se roage la Sfântul Pantelimon vor avea bucuria să se închine și la o părticică din moaștele sfântului tămăduitor, aduse la acest așe­zământ monahal în anul 2017, din București, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. 

După sfânta slujbă bucuria praznicului va continua cu o agapă frăţească oferită de părintele stareţ Ioachim tuturor credincioşilor ce sunt așteptați să participe și în acest an la hram. 

Schitul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Caransebeș este metocul Episcopiei Caran­sebeșului și a fost înființat în anul 2004. În prezent se află în curs de amenajare, sub purtarea de grijă a părintelui stareţ Ioachim Rad, urmând ca aici să se dezvolte o gospodărie pentru deservirea Centrului Eparhial şi cantinei Seminarului Teologic „Episcop Ioan Popasu” din Caransebeş.

Sfântul Pantelimon a trăit în primele veacuri creștine, primind cununa muceniciei în anul 303. Acest sfânt tămăduitor, care tânăr fiind a plecat prin martiriu din această lume la aproximativ 23-25 de ani. 

Părinții Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună, s-au îngrijit de creşterea lui şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae, Pantelimon a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi sfintele taine. Pantelimon a tămăduit şi alţi oameni, printre care şi un orb, pe care nici măcar renumitul doctor Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. În momentul decapitării sfântului din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment.