„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Parastas pentru fostul chiriarh al Banatului
În Duminica a 19-a după Rusalii, mii de credincioși bănățeni au venit la Catedrala Mitropolitană din Timișoara pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și la slujba Parastasului pentru Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la împlinirea a patru ani de la trecerea sa la Domnul.
În cadrul Sfintei Liturghii, părintele Dumitru Vana a rostit un cuvânt de învățătură, tâlcuind Evanghelia duminicii redată de Sfântul Evanghelist Luca. De asemenea, a fost elogiată și personalitatea vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu, care a păstorit Mitropolia Banatului vreme de 52 de ani.
După rugăciunea Amvonului, soborul slujitor a oficiat slujba Parastasului pentru ierarhul bănățean, la împlinirea a patru ani de la trecerea sa la cele veșnice. La slujba de pomenire au luat parte numeroşi credincioşi timişoreni, apropiaţi ai fostului mitropolit, oameni de cultură și profesori. După slujba Parastasului, la ieşirea din catedrală, toţi credincioşii prezenţi au primit pachete cu prinoase, întru pomenirea iubitului lor părinte duhovnicesc. De asemenea, toţi cei care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au iubit au avut prilejul să înalțe o rugăciune la cripta ierarhilor de la subsolul catedralei, locul de veşnică odihnă al întâistătătorilor Mitropoliei Banatului.
Mitropolitul Nicolae Corneanu – sinteză biografică
Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a născut în 21 noiembrie 1923, la Caransebeş, într-o familie preoţească. Între anii 1934 şi 1942 a urmat şcoala elementară şi liceul în Caransebeş. A plecat apoi la Bucureşti, unde, între anii 1942 şi 1946, urmează cursurile Facultăţii de Teologie. În 1943 a fost hirotonit diacon celibatar de către Episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica Parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. După absolvirea facultăţii se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 a susţinut teza cu titlul „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului preot profesor Ioan G. Coman. În anul 1960 a fost hirotonit preot de către viitorul Patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. A fost hirotonit arhiereu în Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou din Bucureşti, la data de 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian Marina, instalarea în funcţia de Episcop al Aradului având loc șapte zile mai târziu, în Catedrala Episcopală din Arad. La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române l-a ales în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului. Este instalat la 4 martie 1962, păstorind Mitropolia Banatului vreme de 52 de ani, până la 28 septembrie 2014, când a trecut la Domnul.
Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative şi gospodăreşti din eparhie, având mai multe inițiative, dintre care amintim: construcţia unui nou corp de clădire la Centrul eparhial, reorganizarea Tipografiei Arhidiecezane, organizarea unei colecţii muzeale la Catedrala Mitropolitană, sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi locaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericeşti din eparhie, sprijinirea, ctitoria și reînființarea mai multor mănăstiri, înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara etc.
Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, Înaltpreasfinția Sa a fost ales în anul 1992 membru de onoare al Academiei Române. A fost preşedintele de onoare a numeroase fundaţii şi societăţi. În anii 1975-2012 a fost membru în Asociația Internațională de Studii Patristice. Tot în anul 1992 a fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. În 1997 a primit premiul conferit de Grupul pentru Dialog Social „pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, conferit de Preşedinţia României. În decembrie 2007 i s-a conferit, de către Consiliul Judeţean Timiş, premiul „Pro cultura timisiensis”, iar în anul 2008 a primit din partea Majestății Sale regele Mihai I Ordinul „Crucea Casei Regale a României”.