„Porțile” - un proiect de artă monumentală

Lucrarea „Porţile” a sculptorului timișorean Doru Arăzan este expusă zilele acestea în spațiul expozițional al Galeriei Primăriei Municipiului Timișoara din str. Victoriei nr. 5. Expoziţia de sculptură va fi deschisă publicului iubitor de frumos până în data de 17 martie 2017.

Printre operele expuse în această expoziție se află și lucrarea de artă monumentală „Porțile”, pe care artistul bănățean o propune, ca proiect, orașului Timișoara. Proiectul ar putea deveni simbolul oraşului de pe Bega, care va fi în anul 2021 Capitală Culturală Europeană. Prin acest proiect propus Timișoarei, sculp­torul Doru Arăzan dorește să transmită întregii lumi o invitație la iubire, la respect reciproc și la bucurie. „La începutul acestui mileniu, când am încercat, timid, să respirăm un aer de libertate a gândirii, fără constrângeri, fără teamă, îi vedeam pe mărunții nea­murilor balansându-se, periculos și imprevizibil, între stânga și dreapta extremă. La orizont apare umbra confruntărilor absurde ce poate să aducă nebănuite tristeți. Unde să căutăm salvarea dacă nu în compasiune și credință, conform textului scripturistic: <Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla> (Ioan 10, 9). Cu siguranță deciziile se iau în altă parte decât în sufletul unui artist şi, cu toate acestea, prin proiectul de artă monumentală expus aici aduc un omagiu celor care în 1989 au îngenuncheat între Catedrală și Operă, spunând: <Există Dumnezeu>!”, a menționat artistul Doru Arăzan.

Piesele componente ale proiectului de artă monumentală sunt în număr de șase, fiecare având semnificația ei: 1. cele patru porți reprezintă rasele umane (o invitație la toleranță față de rase, culturi, confesiuni religioase); 2. Terra reprezintă casa tuturor și ideea de siguranță; 3. pilonii reprezintă cele 50 de state ale continentului european, iar prezența focului este simbolul purificării; 4. fântâna este reprezentată în chip de trepte, sugerând succesiunea generațiilor. Prezența apei este simbolul vieții; 5. amfiteatrul - „Agora” - reprezintă spațiul dialogului, al confruntărilor de idei (parlamentarismul ca loc de manifestare a înțelepciunii); 6. iubirea (lucrarea centrală) reprezintă un omagiu adus luptei continue pentru dezvoltarea condiției umane. Componente: „Capul pios” semnifică asumarea și acceptarea greșelilor; „Lacrima” semnifică suferința; „Spirala~ semnifică ascensiunea către o conștiință mai înaltă.

Prof. univ. dr. Marcel Tolcea a declarat următoarele despre expoziţia sculptorului Doru Arăzan: „Aș pune această expoziție sub semnul iubirii, întrucât pentru realizarea unei asemenea lucrări este nevoie de dragoste. Această expoziție cuprinde trei tipuri de iubire: iubirea de cosmos, de lume, de existență; nu întâmplător există o lucrare intitulată <Geneză>, în care se poate vedea cum se naște viul, cum dintr-o mână nevăzută iese ceva la iveală, întâmplându-se miracolul acela al aducerii la viață. Există, de asemenea, o iubire pentru polis, pentru cetate, întrucât acest proiect propus de către artist Timișoarei nu este o simplă expunere a unor porți, știind că proiectul este unul alegoric. Porțile sunt și cele care închid, dar și cele care deschid, care ne poftesc să intrăm acolo unde este domiciliul fiecăruia dintre noi, și anume în centru. Noi avem centre secundare, adică locuințele, locul în care viețuim într-o perioadă sau alta a existenței noastre, dar, de fapt, locuirea noastră adevărată este în Centru. Se observă în această expoziție candoarea artistului sau felul în care realitatea se poate esențializa, iar din această multitudine de forme, din acest polimorfism sau din această continuă fugă a unghiurilor și a liniilor, el mereu își reorganizează formele, mergând spre esențializarea dintâi, spre Arhetip. Este un fel de călătorie în timp, atunci când lumea ia naștere. Nu în ultimul rând, există și o a treia iubire, cea față de omul de artă, considerat, adeseori, un ferment pentru viața culturală a unei cetăți”.

Sculptorul bănățean Doru Arăzan este fondatorul Cenaclului artistic „Ana Blandiana” și redactorul revistei de artă „Clipa”. Multe sculpturi ale lui se află în colecții private din întreaga lume, iar altele sunt expuse în locuri publice din Timișoara și din alte localități bănățene.