Rugăciuni către Sfântul Ioan Botezătorul, la Mănăstirea Timișeni

Cu prilejul sărbătorii Tăierii capului Sfântului Ioan Bote­zătorul, Mănăstirea Timișeni, una dintre cele mai repre­zen­tative vetre monahale din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei, a îmbrăcat haine de sărbă­toare, deschizân­-du-şi larg porțile pentru a-i primi pe toți pelerinii care au vrut să înalțe rugăciuni către ocrotitorul spiritual al mănăstirii, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul.

Programul liturgic a debutat încă din aju­nul sărbătorii, cu ofi­cierea Vecerniei Mari unită cu Litia de către un sobor de preoți de la Centrul eparhial, ieromonahi și preoți de la parohiile eparhiei. La finalul slujbei, părintele Marius Florescu a rostit un cuvânt de învățătură, în care a reliefat contextul cultural și politic din vremea regelui Irod Antipa, în timpul căruia a trăit și predicat ultimul proroc al Ve­chiului Testament, Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului și vestitorul Împărăției eshatolo­gice.

La final, părintele consilier Zaharia Pereș a transmis pelerinilor prezenți gândurile de prețuire ale Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitro­politul Banatului, față de obștea și ostenitorii mănăstirii, precum și față de toți închinătorii creștini, iubitori de spiritualitate ortodoxă.

Programul liturgic închinat Sfân­tului Proroc Ioan a continuat în noapte cu Sfânta Taină a Mas­lului, Utrenia, Ceasurile și Sfânta Liturghie, iar în zorii sărbătorii s-au oficiat slujba Aghesmei mici și Taina Sfântului Maslu. Serviciul religios din ziua hramului a fost încununat cu săvârșirea Sfin­tei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoa­rei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Mănăstirea Timișeni, mărturie de viață monahală în Banat

În plini ani de război, Mitropolitul Vasile Lăzărescu gândea strategic, nu desfăşurările de forţe în ceea ce istoria recunoştea a fi cel de-al Doilea Război Mondial, ci războiul cel nevăzut, despre care vorbea Sfântul Nicodim Aghior­itul în scrierea omonimă, proiectând şi lucrând, de ce nu, vizionar, lucrarea şi mai ales viaţa duhovnicească a eparhiei ce îi era încredinţată spre păs­torire. Pe lângă edificiul noii ca­tedrale din Timișoara, emblemă nu numai a arhitecturii, cât mai ales a simţirii româneşti ortodoxe, Mitropolitul Vasile, la momentul cronologic la care ne refe­rim, episcopul, a gândit şi mai apoi a hotărât înfiin­ţarea, sau mai degrabă reînfiin­ţarea, a trei vetre monahale, vre­melnic desfi­inţate de stăpâniri potrivnice neamului şi credinţei poporului român, creştin ortodox, aflate în cuprinsul Eparhiei Timi­şoarei la anul 1944. Astfel că prin hotă­rârea Consiliului eparhial au fost redeschise mănăstirile de la Lipova, Partoş şi Cebza, vetre că­­lu­găreşti cu rezonanţă în conş­tiinţa bisericească şi spirituală a ortodocşilor bănăţeni. Registrele cu procesele-verbale ale mănă­s­tirii de la Partoş - Timişeni evi­denţiază faptul că în primii ani de existenţă a aşezământului monahal de la Timişeni, acesta a avut statutul de metoc al Parto­șului. În scurt timp însă, acesta şi-a dobândit statutul de sine stătător, îndeosebi din pricina faptului că mănăstirea de la Partoş se află în mijlocul satului, nea­vând spaţiile corespunzătoare pentru adăpostirea personalului monahal mai numeros. Mănăs­tirea Timişeni a avut o dezvoltare impresionantă încă din primii ani de existenţă, chiar şi ca metoc al Partoșului. Pentru buna şi cores­punzătoarea funcţionare a aşe­zământului, s-au ridicat în anul 1946 o clădire cu 18 încăperi pentru chilii şi ateliere, în 1947, o altă clădire ce adăpostea tra­peza şi bucătăria, iar în 1950 alte clădiri pentru trebuinţele gospo­dăreşti. De asemenea, s-au primit spre folosinţă şi 2 hectare de teren, unde s-a amenajat gră­dina. Toate aceste eforturi de cti­torire s-au datorat inclusiv arhimandritului Iustinian Dalea, exarhul mănăs­tirilor din Eparhia Timişoarei, care a coordonat dezvoltarea atât patrimonială, precum şi cea spi­rituală, a metocului de la Timi­şeni-Șag. Dezvoltarea atât sub aspect gospodăresc, cât şi duhov­nicesc a aşezământului monahal de la Timişeni o confir­mă procesele-verbale ale Mănăs­tirii Partoş - Timişeni, care începând cu anul 1951 statornicesc şi confirmă un singur nume - Mănăstirea Timi­şeni. Astăzi, mănăstirea are 40 de monahii, care mențin și duc mai departe flacăra credinței ortodoxe în partea de vest a țării.