Hramul Mănăstirii Timișeni-Șag

Şi în acest an, la sărbătoarea închinată Înaintemergătorului Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, pelerini din întreg cuprinsul Arhiepis­copiei Timişoarei şi-au îndreptat paşii spre Mă­năstirea Timişeni, din apropierea localităţii Şag, judeţul Timiş. Aici, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Înaltpreas­fin­țitul Părinte Ioan, Ar­­hie­pis­copul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, în paraclisul de vară al așezământului.

Bucuria pelerinilor veniți la praznicul Înaintemergătorului a fost încununată de prezenţa în mijlocul obștii monahale conduse de stavrofora Casiana Şimon a Înaltprea­s­fințitului Părinte Mitropolit Ioan, care i-a binecuvântat și le-a adresat un cuvânt de învățătură referitor la viața aleasă și lucrarea deosebită a `celui mai mare om născut din femeie”, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. „În teologia aceasta hristică și a mântuirii, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a avut un rol fundamental. El, cu brațul lui, și cu glasul lui, a arătat lumii noul drum. Până atunci vorbeam de Legea Veche, El vorbește de micșorare, de coborâre, de chenoză, că nu este vrednic nici să descalțe pe cel ce avea să vină, așa că rămâne o pildă de smerenie pentru oricare dintre noi, deși a fost cel mai mare profet al Vechiului Testament. Sfântul Ioan este o cruce așezată la răscruce de drumurile veșniciei; El desparte istoria lumii în două, până la el vorbim de istoria așteptării, iar de la el, deja vorbim despre plinirea vremii, despre istoria veșniciei. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul s-a micșorat pe sine, așa cum, mai presus, a făcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cobo­rându-se din înaltul cerului și îmbrăcându-se în țărâna din care suntem făcuți și noi”, a precizat Înaltpreasfinția Sa. Totodată, Mitropolitul Banatului a arătat că tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a anulat practic în istorie ziua de naştere a regelui Irod şi că de atunci încolo nu se mai vorbeşte despre aniversarea regelui tiran, ci numai despre tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, care a sfinţit cu sângele lui această zi, deschizând astfel calea tuturor martirilor pentru Hristos. De asemenea, chiriarhul a adresat un mişcător îndemn femeilor creştine de a nu cere vreodată jertfirea sfinţilor încă nenăscuţi din pântecele lor, aşa cum s-a întâmplat în timpul domniei cruzilor conducători din vremea aceea.

"O mănăstire «vie» vizitată zilnic de un numeros sobor creștin”

Slujirea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan la hramul mănăstirii a reprezentat al doilea popas duhovnicesc al Înaltprea­s­finției Sale în mijlocul maicilor de la Timișeni, de la întronizarea sa în demnitatea de Mitropolit al Banatului. Chiriarhul a felicitat cu acest prilej întreaga obște de aici pentru lucrarea duhovnicească și misionară pe care o des­fășoară, cât și pentru numeroasele realizări pe plan gospodăresc și administrativ din ultimii ani, împlinite cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul numeroșilor pelerini care trec în fiecare zi pragul sfintei mănăstiri pentru a găsi alinare și pace sufletească. `Găsesc aici o mănăstire vie, așezată după rânduielile noastre milenare ortodoxe și bizantine, atât din punctul de vedere al arhitecturii, cât și al slujbelor și al rânduielilor religioase. De asemenea, am găsit un numeros sobor creștin din părțile acestea care, într-o zi ca astăzi, a găsit de bine să fie alături de pătimirea Sfântului Ioan Botezătorul și nu să se ducă în alte locuri, unde desfătările lumești îl duc pe om spre alte cărări. Cei care au fost astăzi și noaptea trecută eu spun că sunt călători spre cer”, a subliniat Mitropolitul Banatului.

Ctitorită de doi ierarhi timișeni

Așezământul monahal de maici din apropierea localității Șag, județul Timiș, este ctitoria a doi mitropoliți ai Banatului, Vasile Lăzărescu și Nicolae Corneanu. Înființată în anul 1944, în timpul arhipăstoririi vrednicului Mitropolit martir Vasile Lăzărescu, mănăstirea a fost închisă de comuniști prin Decretul 410 din 1959, fiind preluată de Ocolul Silvic şi destinată locuirii muncitorilor. A fost redeschisă abia în 1968, la stăruinţa celui de-al doilea Mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu, în timpul căruia mănăstirea a cunoscut o dezvoltare deosebită în plan administrativ-gospodăresc și duhovnicesc, aceasta fiind vizitată zilnic de numeroși credincioși, aflându-se la o distanță de doar 15 km de Timișoara.
Începând cu anul 2002, până în prezent, la Mănăstirea Timişeni s-au desfăşurat ample lucrări de construcţie şi amenajare, pentru a veni în întâmpinarea numărului mare de pelerini care păşesc pragul sfintei mănăstiri în fiecare duminică şi sărbătoare. Lucrările desfăşurate în toţi aceşti ani la mănăstire au contribuit la extinderea şi modernizarea întregului complex monahal, fiind vorba de o adevărată lucrare de rezidire a acestuia.