Un volum dedicat patrimoniului bănăţean

Recent a apărut la Timişoara, cu sprijinul Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan şi al Mitropoliei Banatului, un volum ce are drept temă arta barocă bănăţeană sau mai exact monumentele arhitectonice şi artistice din această parte de ţară. Pusă sub semnătura prof. univ. dr. Rodica Vârtaciu Medeleţ, această apariţie editorială adună şi fructifică rezultatele cercetărilor desfăşurate de-a lungul mai multor decenii, concentrate şi dedicate elementelor culturale şi artistice produse de arta barocă în Banat.

După nenumărate ore de cercetare în arhive, muzee şi biblioteci, autoarea a realizat o cartografie a arhitecturii, sculpturii şi picturii bănăţene din sec. al XVIII-lea, pentru că în acest secol a pătruns stilul baroc în Banat, ca reflexie a iluminismului adaptat drept ideologia oficială a curţii de la Viena. De remarcat este faptul că stilul baroc s-a manifestat ca fenomen cultural, exercitând, pe parcursul desfăşurării sale, un registru larg asupra tuturor genurilor artistice. De asemenea, foarte interesant este că, odată cu aprofundarea studiilor de istoria artelor, stilul baroc şi-a pus amprenta pe majoritatea realizărilor artistice, de la construcţii până la micile obiecte decorative.

„O hartă culturală şi spirituală a Banatului”

Periplul propus de doamna Rodica Vârtaciu Medeleţ este un itinerar prin întregul Banat imperial sau, mai bine spus, o hartă culturală şi spirituală deopotrivă a Banatului. Lucrarea „Valori de artă barocă în Banat” debutează, conform ordinii fireşti a marii tradiţii a istoriografiei artistice, cu arhitectura - „mama tuturor artelor” - sub două forme: 1. arhitectura militară şi civilă; şi 2. arhitectura eclesiastică, continuă apoi cu sculptura, urmată de pictura iconografică şi laică.

Această apariţie editorială îşi propune să prezinte procesul complex de promovare artistică dominată de stilul baroc, ce s-a afirmat de altfel în toate domeniile vieţii artistice, evidenţiind totodată factorii multipli care au dus la naşterea acestui patrimoniu artistic. Un alt obiectiv al lucrării este acela de a evidenţia legătura dintre evenimentele istorice şi dezvoltarea artistică, care au marcat o epocă în Banat şi care, într-un timp de numai un secol, a ajuns din urmă ţinuturile Europei Centrale. Prin urmare, cartea istoricului de artă Rodica Vârtaciu Medeleţ reuşeşte, într-un mod excepţional, să evidenţieze lungul proces de transplantare a formelor baroce pe teritoriul bănăţean, ilustrate în manifestările artistice (arhitectură, sculptură, pictură), precum şi asimilarea acestora de arta autohtonă, fapt ce denotă impactul puternic pe care l-a avut acest stil atât în plan oficial, cât şi în plan local. De fapt, arta barocă se poate defini şi ca o perioadă complexă, în care mănunchiul de stiluri autohtone preia elementele vii şi înnoitoare ale artei oficiale, într-un continuu proces evolutiv aplicat tuturor manifestărilor artistice.

Banatul - un teritoriu cu veche tradiţie istorică

Încă din introducere, autoarea evidenţiază evenimentele de referinţă petrecute pe teritoriul Banatului, subliniind faptul că ţinutul Banatului a avut, de la început, un statut aparte atât prin poziţia sa strategică, încât oferea accesul spre spaţiul sud-est european, cât mai ales prin faptul că a fost considerat un „teritoriu” bine definit în politica monarhiei habsburgice, care l-a decretat drept „ţară a coroanei”. Pornind de la locuitorii daci ai acestui ţinut şi continuând apoi cu romanii care l-au cucerit, încorporându-l în marele lor imperiu, autoarea arată că Banatul a avut soarta ţinuturilor de margine, aflate mai tot timpul în calea cuceritorilor. Aşa se întâmplă în sec. al XI-lea, când teritoriul bănăţean a fost cucerit de coroana maghiară, apoi în sec. al XVI-lea, când o mare parte din Banat cade sub stăpânirea turcilor. Transformat în cea mai mare parte în paşalâc, Banatul a devenit unul dintre cele mai importante bastioane otomane de pe teritoriul european, iar Timişoara, capitala ţinutului, locul de unde se dirijau operaţiunile militare îndreptate spre Europa Centrală.

O dezvoltare deosebită începând cu secolul al XVIII-lea

În sec. al XVIII-lea, Banatul atrage atenţia Imperiului Austriac care, pornind spre cucerirea oraşului, pune stăpânire pe mai multe teritorii bănăţene. În 1799, odată cu anexarea părţii de vest a Banatului la Ungaria, oraşului Timişoara i-au fost acordate de către împăratul Iosif al II-lea mai multe privilegii. Trei ani mai târziu (1982), Timişoara a fost de­semnat oraş liber regesc, ceea ce a permis o dezvoltare extraordinară, plasând oraşul printre primele din imperiu. În acest fel, Banatul a parcurs un traseu care a dus din punct de vedere administrativ, cultural, social şi economic la dezvoltarea continuă a regiunii şi, în cele din urmă, la modernizarea sa rapidă. Ampla acţiune de modernizare a fost posibilă şi datorită faptului că Banatul nu a avut nici o clasă nobiliară, permiţând astfel noilor guvernanţi - începând cu contele Florimund Mercy d’Argenteau - să implementeze şi să experimenteze atât proiecte economice, aflate sub percepte mercantiliste (industrializarea, modernizarea agriculturii, sistematizarea apelor, dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor), cât şi idei din domeniul practicii politice şi administrative (cum este „Edictul de toleranţă”, emis de Iosif al II-lea în 1781, care a ajutat indubitabil dezvoltarea ţinutului, făcând totodată ca toţi locuitorii, atât cei autohtoni, cât şi cei veniţi, să fie mult mai activi şi cooperanţi). Politica imperială de colonizare masivă cu populaţie germană de religie catolică a contribuit substanţial atât la progresul economic al provinciei, cât şi la schimbarea stratificării sociale a Banatului prin crearea unei clase de mijloc, alcătuită din producători, meseriaşi liberi şi negustori. În acest fel, istoria Banatului imperial a devenit mai mult decât o simplă istorie regională, oferind, în cele din urmă, cercetătorilor de mai târziu imaginea unei tentative de modernizare a concepţiilor politice şi economice existente până atunci. Este cert faptul, aşa cum conchide şi istoricul de artă Rodica Vârtaciu Medeleţ că, în Banat, stilul baroc a făcut parte integrantă din istoria modernizării ţinutului, constituindu-se atât într-un important factor artistic, cât şi într-unul ideologic, ce a impulsionat emanciparea socială şi politică în toate domeniile.