Au fost sfinţite camerele din căminele studenţeşti ieşene

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi a organizat şi la acest început de an universitar sfinţirea căminelor studenţeşti din Iaşi, aşa după cum a făcut-o şi în decursul celor 28 de ani de când există şi de când credinţa poate fi exprimată cu mai multă libertate în societatea românească.

S-a creat o frumoasă tradiţie ca la fiecare început de an universitar, voluntarii ASCOR să vină împreună cu preoţii implicaţi în activităţile cu tinerii pentru a sfinţi camerele în care studenţii locuiesc pentru un an universitar. Majoritatea studenţilor sunt încântaţi de acest lucru, iar mulţi dintre cei de anul I ne mărturisesc faptul că prin această acţiune ei încep să se simtă în cămin ca acasă pentru că un creştin-ortodox, atunci când se mută într-o casă nouă, invită preotul pentru a-i sfinţi casa şi pentru a aduce în ea binecuvântarea lui Dumnezeu.

Au fost studenţi care s-au bucurat de două ori pentru că sfinţirea camerei a coincis cu ziua lor de naştere, fapt pentru care atât voluntarii, cât şi colegii le-au cântat un călduros „La mulţi ani!”. Toate aceste lucruri mici ne vorbesc, de fapt, despre multe lucruri mari, despre faptul că încă nu ne-am însingurat cu totul, despre faptul că nu mai trăim în regimuri totalitare în care să ne fie frică să mărturisim credinţa în spaţiul public şi despre faptul că, din experienţa noastră şi din experienţa altora, am înţeles că fără Dumnezeu nu putem reuşi foarte multe în viaţă. (Ioan 15, 5).

Aceasta a fost prima vizită prin cămine din anul universitar curent. Următoare va fi înainte de Crăciun, atunci când vom veni să îi colindăm pe studenţii din Iaşi, prietenii noştri, alături de studenţi de la toate facultăţile. Cu greu poate fi descrisă în cuvinte atmosfera care se creează în aceste momente. Nici cuvintele, nici fotografiile, nici filmuleţele nu pot exprima bucuria şi sentimentul de prietenie pe care le trăim atunci când suntem mulţi şi suntem împreună la fapta cea bună. Anii frumoşi ai studenţiei vor reveni însă în amintire, aşa cum aflăm de la înaintaşii noştri, studenţii de altădată, peste vreme, când vom avea copii şi când le vom povesti despre ceea ce trăim acum. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!